Sare-n ochi
Regionalizarea încinge din nou spiritele în România. Când a fost propusă de PDL, a fost hulită de USL. Acum este propusă de USL şi este hulită de PDL. După bunul obicei românesc, regionalizarea se va face de ochii Europei şi nu pentru eficientizarea instituţiilor statului. Între timp partidele susţin teza: “Să se revizuiască… Primesc! Dar atunci să nu se schimbe nimic. Să nu se revizuiască… Primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume prin părţile esenţiale”. Mare a fost Caragiale şi mulţi politicieni din ziua de astăzi se înghesuie să-i confirme genialitatea. În urmă cu mai bine de un an, liderii USL se văitau de mama focului că “odiosul regim” Băsescu – Udrea – Boc vrea să desfiinţeze judeţele şi să facă reîmpărţirea teritorială după modelul regiunilor de dezvoltare economică. După ce din “odiosul regim” nu a mai rămas decât Băsescu, aflăm cu stupoare că şi noii guvernanţi vor să împartă România într-un mod tot atât de aberant, în opt regiuni. Criteriile pe baza cărora au fost trasate aceste regiuni nu au fost clar explicate. Iar logica pe baza cărora au fost stabilite capitalele respectivelor entităţi este şi mai neclară. Totuşi nici componenţa regiunilor, nici capitalele acestora nu ar fi cea mai mare problemă în acest proiect de reorganizare teritorială a României. Aberaţia este păstrarea judeţelor ca un element în plus în aparatul birocratic plătit din bani publici. Dar Ponta şi ai lui nu-şi permit să se atingă de judeţe. Ei se gândesc ca la presiunea Europei, să le pună o pălărie sub care să se ascundă şi mai bine. În sfârşit, găsim ceva logic în acţiunile Guvernului Ponta! Cum să distrugă tocmai marionetele feudele păpuşarilor, ale baronilor locali care trag sforile în Bucureşti? Vă daţi seama ce luptă ar fi între baroni pentru supremaţia în câte o regiune. Din acest punct de vedere România a fost azvârlită în evul mediu timpuriu. Pentru că întocmai ca atunci potentaţi locali acumulează primitiv capital, mijloace de producţie şi terenuri cât mai întinse. Odată cu aceste acumulări le creşte exponenţial puterea în zonă. Stăpânesc câte un teritoriu, numit la noi judeţ. Exact ca în evul mediu, apare la un moment dat un lider mai puternic care îşi va subordona baronii dintr-o anumită regiune. Le va păstra privilegiile, dar în schimbul lor aceştia îi vor plăti o taxă (Taxa de Şmecher în România). Toate aceste regiuni vor fi subordonate unui lider suprem (Preşedintele) care poate să fie un personaj puternic sau o marionetă pusă acolo doar ca să legitimeze în numele poporului fărădelegile marilor feudali. Nimic nou în istorie!
