Sare-n ochi
Cine are interesul să arunce România în anarhie? De multe ori, fără frica de a cădea în paranoia, am impresia că noi, românii, suntem cobaii unui experiment. Nu cred că un popor ar avea o asemenea capacitate de autodistrugere, dacă nu ar acționa cu discernământul colectiv manipulat de o propagandă ostilă. De 26 de ani, nu facem altceva decât să ne tăiem în continuu craca de sub picioare, fără ca măcar să ne dăm seama de acest lucru. Ne orientăm după criteriile de valori promovate pe canalele media și mai nou pe cele on-line. „Punem botul” la tot felul de teorii care nu fac altceva decât să ne adoarmă conștiința civică și să ne arunce în găuri negre, unde nu există nici logică, nici argument, ci doar țipete și acuze fără nicio fundamentare. Și prima etapă în acest experiment a fost spălarea creierelor tinerei generații prin distrugerea sistemului de învățământ care formează niște roboți, mai bine sau mai prost programați, dar fără personalitate și un sistem de gândire propriu. Următoarea etapă este exploatarea nostalgiei anilor de tinerețe a generaţiei de mijloc, cu teorii despre patriotismul lui Ceaușescu, despre cât de bine se trăia în comunism. Lumea uită umilințele și lipsurile din perioada comunistă, dar își amintește anii frumoși ai tinereții, perioadă a vieții când oricât de greu ar trăi cineva, se adaptează mult mai ușor vicisitudinilor și este, evident, mai puțin responsabil față de familie sau chiar față de el însuși. Pe canalele on-line, mai ales, sunt propagate tot felul de teorii cu privire la „eroismul” lui Ceaușescu care a lăsat o Românie fără datorii. Dar nimeni nu vorbește cu ce costuri au fost plătite acele datorii. Cu ce umilințe au plătit românii „privilegiul” de a avea țara fără datorii externe. Culmea este că plâng după Ceaușescu tocmai aceia care vociferează și protestează vehement dacă, din motive tehnice, se întrerupe curentul câteva minute, sau dacă nu găsesc sortimentul preferat de unt la magazin. Punând acum cap la cap nostalgia tinereții, care îi face pe mulți români de vârstă mijlocie să-l regrete pe Ceaușescu, articolele pozitive despre comunism, filmele românești produse înainte de 1989, care chiar și numite „artistice”, tot materiale de propagandă erau, și lipsa de informare a tinerei generații, educată în niște „incubatoare” de generații fără personalitate și fără opinii, o să avem imaginea unui popor manipulat și dirijat, evident, spre un viitor pe care nu și-l va hotărî singur, ci spre care va fi împins de o imensă mașină de manipulare.
