glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Sare-n ochi

Oare ce făceam în septembrie 1988? Probabil că ne grăbeam spre casă să prindem cele două ore de program TV din care aproape jumătate era ocupat de Telejurnal. Cei mai curajoși, „dizidenții”, stăteau cu urechea lipită de radioul postat pe Europa Liberă. O femeie firavă, blândă, dar hotărâtă și extrem de educată se săturase de aberațiile regimului Ceaușescu și, într-un gest de curaj nebunesc, i-a scris dictatorului o scrisoare. Un mesaj pe care, dacă îl asculta, Ceaușescu ar fi murit de moarte bună. Pentru că blajina profesoară Doina Cornea îi făcea o radiografie perfectă a lumii pe care o impusese românilor. O radiografie în care regăsim rădăcinile vieții de astăzi. Poate că mulți dintre politicienii români se regăsesc în scrisoarea din 1988 a Doinei Cornea către Nicolae Ceaușescu. Poate tocmai de aceea, forțele de dreapta, autodeclarate anticomuniste, cum ar fi PNL sau USL, au ignorat funeraliile dizidentei anticomuniste. Ludovic Orban a preferat probabil să alerge cu câinele în parc, iar clovnul liberal care făcea greva foamei între prânz și cină pentru că Guvernul nu aloca bani unui monument închinat unirii și-a mai pus și colesterolul în pericol când același Guvern s-a arătat indiferent la dispariția ultimei dizidente anticomuniste din România.

Iată ce spunea, printre altele, Doina Cornea în scrisoarea trimisă lui Nicolae Ceaușescu în septembrie 1988: „Pe măsură ce abuzurile, represiunile, corupția, nedreptatea, falsul și dezinformarea se întețesc, de sus și până jos, crește și îngrijorarea, jalea, nesiguranța populației. Deoarece atât prin politica Dumneavoastră internă, cât și prin cea externă actuală, atât prin politica economică, cât și prin cea socială expuneți la mari riscuri viitorul țării, securitatea ei, bunul ei renume internațional, dar și integritatea fizică, morală și spirituală a populației, îndrăznim să vă adresăm următoarea rugăminte, care ar cuprinde de fapt o alternativă, două soluții posibile pentru evitarea unui dezastru iminent și ireparabil:
a) fie să renunțați, împreună cu nomenclatura care vă susține, la conducerea țării, în cazul că nu vreți să renunțați la linia de guvernare adoptată pentru a nu recunoaște că este greșită; ar fi un act prin care ați da într-adevăr dovadă de responsabilitate și abnegație, iar poporul român v-ar fi recunoscător, așa cum v-a fost recunoscător când – prin anii ’60 – i-ați redat un fel de respirație, de speranță;
b) fie să procedați la introducerea unor reforme – începând cu principiul pluralismului democratic, cel al separării puterii administrative și juridice de puterea de partid, cel al competenței și al moralității în alegerea cadrelor de răspundere, indiferent de apartenența lor politică, până la cel al liberalizării societății, economiei, instituțiilor și culturii. […] Înțelegem cât e de greu să conduci un stat. Dar continuând să asistăm cu pasivitate la aceste prăbușiri, înseamnă să consimțim la o complicitate cu răul. Mulți cetățeni cred că situația a ajuns atât de gravă, încât nu se mai poate face nimic. Noi sperăm totuși că starea de lucruri mai poate fi redresată, cu condiția de a-i stabili, mai întâi, corect diagnosticul. De-a lungul anilor, ați dorit să fiți singurul factor de decizie în toate domeniile de activitate, neținând seama de părerea unor specialiști de bună-credință, care v-ar fi scutit de unele erori de concepție. În schimb, i-ați încurajat doar pe colaboratorii care vă flatau. Dar acești colaboratori erau și sunt lipsiți de scrupule, interesați numai de a primi o recompensă. Astăzi, alături și împreună cu ei, sunteți răspunzător de deteriorarea sau epuizarea celor mai de seamă bunuri și resurse ale neamului, printr-o greșită administrare a lor. Sunteți răspunzător de secătuirea spirituală a indivizilor, de pustiirea inteligenței, de înăbușirea responsabilității individuale, a creativității și a inventivității cu care poporul nostru a fost dotat. Oamenii – tratați ca obiecte, despuiați de demnitate, băgați cu de-a sila în structuri existențiale ce nu li se potrivesc, paralizați de teamă în fața zdrobitorului aparat represiv – sfârșesc prin a se comporta ca niște obiecte. De aceea totul stagnează. Dar sunteți răspunzător și de debilitarea fizică a milioane de oameni, datorită privațiunilor la care sunt constrânși: de hrană, de căldură, de medicamente. Degradarea factorului uman (pierderea valorilor, egoismul, corupția), pe lângă cauzele de natură politică și economică, a dus la căderea instituțiilor, la eșecul industriei, al comerțului și la ruinarea agriculturii. […] Considerăm că toate erorile amintite izvorăsc din faptul că porniți în tot ce întreprindeți de la o falsă premisă: Ştefan Lupașcu v-ar spune că vă plasați în logica materiei inerte și a mecanicii macrofizice, chiar și atunci când e vorba de viață și de spirit. Materia fizică ascultă doar de legea cantității, a omogenizării, a inerției. Legea vieții e diversitatea (pe plan social – pluralismul), implicând libertatea. Şi legea spiritului, mai ales ea, presupune libertatea în căutarea adevărului, a binelui, a frumosului, cu rădăcini transcendente. Atunci când aplicați naturii, indivizilor, psihologiei și gândirii lor, vieții sociale și instituțiilor legile mecanice ale materiei inerte și omogenizarea, repetarea identicului – nesocotind și spontaneitatea indivizilor -, împingeți toate realitățile omenești spre entropie. Respectați-ne diversitatea și libertatea de a fi diverși! Altfel, riscați ca în marea competiție mondială să concurați de unul singur împotriva unei diversități copleșitoare ca ingeniozitate și inteligență. Nu credeți oare că aveți nevoie de noi, de diversitatea noastră, de inteligența noastră, de aspirațiile și de libertatea noastră în marea competiție cu lumea?”

One Comment

Vezi și

Close