Sare-n ochi

Dacian Cioloș pare  un Don Quijote mioritic călare pe o jumătate de oaie șchioapă. Risc această caracterizare deși în ziua de astăzi e cool să fii de partea fostului premier, cam așa cum era pe vremuri să vorbești frumos despre Mihail Neamțu sau MRU (Apropo! Ce or mai fi făcând acești cavaleri ai luptei împotriva PSD?). Cioloș este idolul hipsterimii și a radicalizaților din mișcarea „#rezist”. A devenit, peste noapte, simbolul anti-pesedismului și al statului de drept, chiar dacă a fost aproape 14 luni șeful unui guvern tehnocrat susținut în Parlament de o majoritate PSD. De ce nu a dat jos partidul lui Dragnea guvernul Cioloș? Este o întrebare cu două răspunsuri: 1. Pentru că Cioloș a satisfăcut aproape toate cererile majorității parlamentare. Adică a PSD. 2. Pentru că prezența lui Cioloș la guvernare și rezultatele executivului condus de el, dar ghidonat de PSD cu ajutorul Parlamentului, au erodat cu totul imaginea opoziției și au deschis calea PSD și a aliaților săi spre obținerea unei majorități parlamentare confortabile ale cărei avantaje se văd în momentul de față. Nici în perioada în care a ocupat funcția de ministru al Agriculturii în cabinetul lui Călin Popescu Tăriceanu, Cioloș nu a ieșit în evidență cu proiecte de lege sau măsuri spectaculoase de reformare a agriculturii, una dintre ramurile importante ale economiei României.  Cunoscând toate aceste „amănunte” despre activitatea lui Dacian Cioloș din ultimii ani, nu pot să-l privesc ca pe un „cavaler” care va salva România de „ciuma roșie”. Faptul că este un personaj curat, nefiind implicat în scandaluri de corupție, mă tem că nu este suficient pentru ca o persoană publică să devină „salvatorul națiunii”.

Unul dintre motivele pentru care România nu merge înainte este că merge înapoi! Dacian Cioloș este un argument pentru enunțul oligofren. Pentru că românii care se cred progresiști, vizionari, novatori, s-ar întoarce fără nicio ezitare la fostul premier. Permanent românii caută să se întoarcă la ceva ce a fost mai puțin rău decât au în prezent. O astfel de mentalitate ne oprește din progres, ne trage permanent înapoi și inhibă apariția unor adevărați lideri progresiști, cu viziune. Dacă un susținător înfocat al „noii stele” politice care se naște pe cerul României ar fi rugat să spună repede trei măsuri economico-sociale implementate de Dacian Cioloș în calitate de ministru sau premier, sunt convins că nu ar avea ce să spună. Sau va enunța lozinci trolate pe Facebook ori în presa de opoziție. Pentru că fostul premier nu este nici pe departe un lider vizionar, un manager de succes sau un personaj mesianic. În cariera sa de până acum a demonstrat doar că poate fi un bun și conștiincios funcționar. Dar tot un profitor al sistemului bugetar, ca orice alt membru al clasei politice. Un funcționar european, cinstit, plătit cu suficienți bani de Comisia Europeană, pentru a nu mai fi nevoit să se mânjească de sistemul corupției instituționale din România. Dar atât! De altfel, chiar înainte ca noul său partid să fie înregistrat, Cioloș și-a definit orientarea politică. De fapt a definit două zone de evoluție a partidului său: susținerea pentru un nou mandat a Președintelui Klaus Johannis și intenția lui Cioloș de a candida pentru un loc în Parlamentul European. Cu alte cuvinte, prioritar pentru fostul premier este să adune voturile electoratului de dreapta dezamăgit de PNL și care nu a fost păcălit încă de neocomuniștii de la USR și să le canalizeze spre „urna” președintelui Johannis. Și apoi, fuga la Bruxelles. O zonă în care Cioloș se simte mult mai bine decât la București, chiar dacă cavalerul pe cal alb, care vrea să salveze România, ar trebui să lupte la București împotriva PSD.