Editorial
Sare-n ochi
Un articol ca un experiment social. Asta a devenit până la urmă editorialul referitor la o profesoară din Colegiul Național „Decebal”, scris de mine miercuri. Ce concluzii putem trage după acest material:
- Mulți elevi au sărit să-și apere profesoara, ceea ce nu ar fi fost un lucru rău. Din contră, este chiar îmbucurător că tinerii au opinii și atitudine, dacă… Ideile lor ar fi fost coerente, argumentate și logice. Doar că foștii elevi ai profesoarei mă acuză că le atac nefondat dăscălița și că folosesc un limbaj inadecvat, folosind la rândul lor un astfel de limbaj și înlocuind argumentele cu prejudecăți. Tineri care sunt gata să se ia la trântă cu oricine în numele adevărului demonstrează prin atitudine că, de fapt, „adevărul” este doar acela care convine. Altfel nu înțeleg cum pot să accepte cu seninătate și chiar să suțină un profesor care a încălcat regulile unui concurs școlar?
- Am observat din reacțiile la editorial că întreaga societate și în special tinerii au devenit mega-sensibili la lucrurile spuse pe șleau. Afirmațiile făcute de mine referitoare la sistemul de învățământ românesc au fost interpretate într-o cheie personală și transferate asupra profesoarei despre care am scris doar în finalul editorialului. Incapacitatea tinerilor de a înțelege un text și tendința lor de a interpreta subiectiv cele citite demonstrează că am dreptate și că sistemul de învățământ din România produce analfabeți funcționali pe bandă rulantă. Mulți dintre ei studenți prestigioși și implicați în tot felul de organizații științifice sau civice, probabil în curând decidenți ai viitorului României.
- Spiritul concurențial și nevoia de recunoaștere publică a profesoarei despre care am scris se vede limpede din răspunsul ei la cele scrise de mine. Un răspuns în care mai mult se laudă singură și se lamentează. Când răspunde la întrebările sugerate în editorial, nu face altceva decât să recunoască ceea ce am scris acolo: că a încălcat regulamentul concursului. Și, surprinzător, nu o singură dată. Aflăm din postarea ei că de fapt unul dintre elevi (cel nedreptățit) nu ar fi avut voie să participe la acest concurs nici anul trecut – când l-a câștigat – și nici în acest an. Practic, lipsită total de o logică elementară, profesoara de germană susține că a încălcat regulamentul concursului pentru că un elev nu ar fi avut voie să participe la acea competiție școlară. Eu nu am priceput cum poate un profesor să încalce un regulament pentru a repara o altă încălcare de regulament! Dacă îi interzicea elevului „incompatibil” să participe, nimeni nu ar fi avut nimic de comentat, atâta timp cât era acoperită de regulamentul concursului.
- Din reacțiile la editorial se observă incapacitatea celor implicați, fie profesoara, fie susținătotii ei, de a-și asuma o greșeală până la urmă minoră. Un om educat, un formator al tinerelor generații care nu are veleități de demiurg, are puterea să își asume o greșeală, să-și ceară scuze și să meargă mai departe. Din contră, profesoara de la CN „Decebal” nu-și asumă nimic. Găsește justificări peste justificări la încălcarea regulamentului concursului școlar și în loc de scuze trece la amenințări.
- Pentru mulți dintre cei care au reacționat la editorial, libertatea de opinie este un moft, când opiniile exprimate îi deranjează. Nu au un minimum de cultură să facă diferența dintre un editorial (articol de opinie) și știre sau anchetă. Și cu toate astea, opiniile lor trebuie să fie luate în seamă, nu pentru că ar fi argumentate, ci doar pentru că „presa este de doi bani”, „jurnaliștii sunt cumpărați” sau „scriu articole la comandă”.
- Chiar dacă este cotat ca unul dintre cele mai bune licee din județul Hunedoara, CN „Decebal” pare a fi plin de probleme despre care elevii sau profesorii se feresc să vorbească, probleme pornite în principal de la dorința profesorilor și a conducerii de a performa cu orice preț, punând performanța dascălilor mai presus de interesele elevilor. Reacțiile unor elevi, părinți și chiar profesori, exprimate pe canale private, sunt extrem de îngrijorătoare.
Sa încalce, de doua ori, regulamentul concursului nu mi se pare deloc o “greseala minora”. (Poate minora in comparatie cu atitudinea curenta a dumneaei.)
In locul părinților implicați as sesiza DNA-ul. Nu trebuie decat sa completeze un formular pe net… Apoi sa stabilească cei competenti cat e de “minor” ce se petrece in CND
(Pe romaneste gasiti traducerea mai jos.)
Ich habe noch in den 80er Jahren das kommunistische Schulsystem Rumäniens „genießen“ dürfen und angeregt durch Ihren Artikel, habe ich mir auch einmal die Facebook-Seite der genannten Deutschlehrerin angeschaut. Ich war, wie Sie wahrscheinlich auch, über den dort zelebrierten Personenkult, der in den zahlreichen Posts zu erkennen war, entsetzt und fühlte mich tatsächlich in die Zeiten des „ruhmreichen“ Kommunismus und „Goldenen Zeitalters“ zurückversetzt, in dem man dem vermeintlichen Idol Lobeshymnen singt und nur Meinungen äußert, die der „Obrigkeit“ gefallen. Was mich dabei besonders erschreckt: früher hat man aus Angst so getan als ob, weil es von einem erwartet wurde. In einem totalitären Staat war das überlebenswichtig (ohne dass man selber zwangsläufig daran geglaubt hat). Heute haben die Rumänen eine Wahl – sie erziehen ihre Kinder aber offensichtlich immer noch zu Lämmern, die es vermeiden, sich ihre eigenen Gedanken zu machen, Dinge kritisch zu hinterfragen und jedes Fehlverhalten der Obrigkeit in Ergebenheit tolerieren.
Auf der Facebook-Seite der in Ihrem Artikel erwähnten Lehrerin ist dem Post einer Schülerin zu entnehmen, dass sie offensichtlich privaten Deutschunterricht bei ebendieser Lehrerin erhält. In welchem europäischen Land (außer Rumänien???) ist es möglich, dass ein Lehrer seine eigenen Schüler auch noch privat unterrichtet? Wird die besagte Schülerin im regulären Unterricht eventuell bevorzugt behandelt?
In diesem Kontext drängen sich folgende Fragen auf:
1. Ich gehe davon aus, dass die Lehrerin den Privatunterricht nicht ehrenamtlich erteilt, sondern Geld dafür erhält.
2. Durch den Privatunterricht entsteht auch eine persönliche Beziehung (rein psychologisch gesehen), die auch in die offiziellen Unterrichtstunden der Klasse hineinwirkt.
3. Das Prestige der Lehrerin hängt dann natürlich auch vom Erfolg der jeweiligen Schüler ab.
Ich kann nicht mit Sicherheit sagen, dass alles auch genau so abläuft, aber wenn ich lese, dass eine Schülerin von der eigenen Lehrerin privat unterrichtet wird, hinterlässt dies doch einen gewissen Beigeschmack. Ein solcher Interessenkonflikt sollte von einer verantwortungsbewussten Lehrerin auf jeden Fall vermieden werden. Aber was kann man von einer Lehrerin schon erwarten, die die Regeln ohnehin nach persönlichem Gutdünken auslegt und dies mit Nonchalance sogar auf ihrer Facebook-Seite zugibt? Sollen sich die Schüler daran ein Beispiel nehmen? Machen das alle so? Ich glaube, dass es auch viele Lehrer in Rumänien gibt, die wahre, aufrichtige und ehrliche Pädagogen sind und es nicht verdient haben, dass durch solche Negativbeispiele ihr Berufsstand diskreditiert wird. Auch in meiner kommunistischen Schulzeit gab es Lehrer, die eine Berufsethik hatten und ich bin davon überzeugt, dass besagte Lehrerin nicht repräsentativ für die Mehrheit der Lehrer in Rumänien ist.
Ich wünsche meinem Land, dass es ihm und seinen Menschen endlich gelingt, die Fesseln sozialisierter Selbstbeschränkungen (in Denken und Handeln) abzuschütteln, die vermutlich nur durch die jahrhundertelange Fremdbestimmung durch Besatzungsmächte wie Ungarn, Osmanen/Türken und Kommunisten (Russland) erklärbar sind. Fast 30 Jahre nach dem Sturz des kommunistischen Regimes sollte es doch möglich sein, dass sich allmählich auch in Rumänien freiheitliche und demokratische Werte durchsetzen. Ich glaube nicht, dass die Rumänen, die an diese Werte glauben, in der Minderheit sind.
In diesem Sinne: „Wach auf Rumäne!“
Mi-a fost „permis“ in anii 80 sa “ma bucur” de sistemul scolar communist romanesc si articolul dumneavoastra m-a determinat sa caut pagina de Facebook a numitei profesoare de germana. M- a ingrozit pur si simplu, cum cred va ingrozeste si pe Dvs., Domnule Jurnalist, cultul personalitatii ce poate fi recunoscut in postarile de pe acea pagina. Am simtit ca ma intorc in timpul “plin de glorie“ al “Epocii de Aur” a comunismului, timp in care se cantau imnuri de lauda asa-zisului Idol al natiunii si se exprimau numai opiniile care erau pe placul autoritatilor. Ce m-a ingrozit in mod deosebit (citind opiniile de pe acea pagina de Facebook) este faptul ca pe vremea comunismului oamenii se comportau astfel de frica, acesta fiind comportamentul asteptat de la ei si crezand ca e singura modalitate de a supravietui intr-un sistem totalitar. Cei mai multi dintre ei nu credeau insa cu adevarat in acest cult al personalitatii. Astazi insa, cand Romanii sunt liberi sa aleaga, multi decid sa-si educe copii sa fie mielusei ascultatori, care evita sa gindeasca cu capul propriu, sa foloseasca semnul intrebarii pentru a verifica ei insisi care e adevarul. Multi dintre copii si tinerii romani sunt (din pacate) educati sa accepte si sa tolereze cu supunere si devotement comportamentul Autoritatilor.
Pe pagina de Facebook a profesoarei din articolul dvs. posteaza o eleva faptul ca primeste ore private de germana de la aceasta profesoara. In ce tara europeana (in afara de Romania) este posibil ca un professor sa dea ore private unui elev din clasa in care preda? Este aceasta eleva eventual favorizata la orele de clasa?
Aici intervin mai multe aspect/semne de intrebare:
1. Presupun ca profesoara nu da orele pe gratis/ Munca patriotica,poate?/primeste bani de la parintii elevei
2. Ca urmare a orelor private se creeaza o relatie personala (din punct de vedere psichologic) cu urmarile de rigoare in ce priveste orele de clasa.
3. Prestigiul profesoarei depinde in acest caz, in mod logic, de succesul elevei (elevilor) carora le da ore in particular.
Nu pot sa spun cu certitudine ca asa se intampla, dar faptul ca o eleva primeste de la aceasta profesoara ore privat, lasa cititorului un gust amar. Ce e foarte clar, este faptul, ca aici e vorba de un conflict de interese pe care un profesor responsabil si korrect l-ar evita CU ORICE PRET. Dar ce se poate astepta de la o profesoara care schimba/face regulile dupa bunul ei plac (si propriile interese)? Si ce exemplu da elevilor ei aceasta profesoara atunci cand incalca reguli si regulamente pentru ca apoi sa declare acest lucru cu o seninatate uluitoare? Cum ar fi ca elevii sa urmeze exemplul acestei profesoare? Procedaza in Romania toti oamenii astfel? Personal, cred ca in Romania exista multi profesori care sunt pedagogi adevarati, cinstiti si sinceri, care nu merita sa le fie discreditata profesia cu astfel de exemple negative. In timpul meu de elev, in perioada comunista existau profesori care aveau o etica profesionala si sunt convins, ca profesoara la care se face referire aici nu este reprezentativa pentru majoritatea profesorilor romani.
Ceea ce a-mi doresc, tarii mele si oamenilor ei este:
Sa reuseasca in sfarsit (!!!) sa se scuture/elibereze de aceasta autolimitare (in gandire si comportament) socializata, care in mod foarte probabil e de explicat prin trecutul de ocupare straina. Nu pot si nu vreau sa cred ca nu este posibil, dupa aproape 30 de ani de la caderea regimului comunist, ca si in Romania sa se impuna valorile liberale si democratice. Si nu cred ca sunt o minoritate romanii care cred in aceste valori.
In acest sens: “Desteapta-te Romane!”
Si la olimpiaaă care are loc in aceasta vacanta la Sibiu a trimis doua fete care s-au nascut, au locuit si au facut scoala pana la 10 ani in Germania. Probabil nu e contrar regulamentului, dar e clar ca nu e meritul muncii si indrumarii profesoaei…. dansei stie doar a-si asuma meritele si a trisa la concursuri…