Sare-n ochi
De câte ori câștigă, întâmplător, un sportiv român o competiție ceva mai importantă, sau măcar se apropie de podium, scoatem pieptul în afară și umplem paginile Fecebook-ului de postări în care ne exprimăm mândria și patriotismul de parcă fiecare dintre noi ar fi contribuit decisiv la rezultatul remarcabil. Suntem mândri că suntem români, că suntem conaționali cu performerul. Lumea întreagă e la picioarele noastre, iar noi nu mai putem de mândrie, crapă inima în noi de atâta patriotism și susținem până în „pânzele albe” că doar genele de dac l-au făcut pe acel sportiv să atingă asemenea performanțe.
În realitate, ar fi cazul să stăm cu capul plecat și să privim rușinați spre țări mult mai mici ca noi, care și-au dezvoltat o strategie națională privind sportul și care obțin rezultate infinit mai bune decât ale urmașilor dacilor din spațiul carpato-danubiano-pontic. În aceste zile, la Budapesta, se desfășoară Campionatele Mondiale de Natație. Ungurii, pe care de câte ori prindem ocazia avem grijă să-i înjurăm și să-i considerăm nedemni de a fi un exemplu pentru noi, au reușit în doi ani să pună la punct un complex sportiv demn de a organiza în condiții excepționale un Campionat Mondial. Asta în timp ce în București nu există niciun bazin „olimpic”. În aceste condiții, ne mai miră că nu avem decât șase sportivi calificați la aceste Campionate Mondiale, dintre care greu de crezut să prindă vreunul o finală? Unde să înoate copiii din România? De unde să aibă antrenorii români o bază de selecție, dacă ștrandurile construite ca ciupercile după ploaie sunt doar spații de agrement, bazele sportive lipsind cu desăvârșire. Sălile de sport construite anapoda, în multe comune care nu mai au nici măcar tineri pentru două echipe de fotbal, au fost doar un pretext pentru unele firme de casă să încaseze banii din care să plătească parandărătul celor care au aprobat proiecte și au organizat licitații. Nu mai avem nimic pe plan sportiv, nici infrastructură, nici strategie, nici măcar dorința de a face ceva instituțional pentru sport. Ca orice domeniu a vieții sociale din România, sportul a devenit doar o sursă de îmbogățire pentru factorii de decizie implicați în fenomen. Fotbalul de nivel mai înalt este o bună sursă pentru spălat banii negri obținuți din afaceri dubioase. Este de ajuns să vedem cine sunt patronii echipelor de primă ligă și ne lămurim că este așa. În ligile inferioare, sportul rege este susținut în mare parte din bani publici, fiind o bună sursă de sifonare a acestora, sau de câțiva finanțatori entuziaști. În afara fotbalului și a unor echipe de handbal, orice mișcare sportivă este în afara interesului public. În lipsa unor modele, evident că nici tinerii, nici copiii nu vor fi atrași către discipline sportive aproape necunoscute în România. Atletismul, scrima, înotul, halterele, chiar și boxul sau luptele au devenit aproape necunoscute pentru tineri și sunt practicate doar în câteva centre unde antrenori pasionați fac eforturi să țină în viață loturi cât de cât performante. Dar ce șanse ar avea un copil talentat să facă scrimă, de exemplu, în Deva, sau înot în Brad ori Petroșani? Câți potențiali campioni nu se pierd din lipsa infrastructurii și a culturii sportive? Din lipsa unei strategii naționale pentru sport, a unei selecții sistematice care să înceapă de la orele de educație fizică din școli. Nu este greu deloc. Trebuie doar să întoarcem capul spre vest și să vedem ce au făcut vecinii noștri maghiari în acest sens. Să facem și noi la fel și apoi să fim cu adevărat mândri de campionii noștri.
Felicitari d-le Stefan Ciocan! Foarte bun articolu.Foarte clar a-ti aratat punctele “forte” ale sistemului politic si administrativ trecut,prezent si de ce nu viitor:coruptia,furtul,delapidarile(descoperite,cercetate,dovedite,condamnate-dar fara recuperarea prejudiciilor) toate bine mascate sub semnatura celor care dispun de banul public.Speram totusi ca, daca tot asistam anual de cateva ori la spectacole regizate (pe sute de mii de euro de euro in ultimii 10 anii),cu lupte intre “daci si romani””brili…..anti” parade cu “printi si printese””tinute de seara si menuet”,o sa reusim sa avem campioni macar la lupte cu sabii(sabie),la dans tematic(cerc,panglica,”coarda”) sustinut de superbele,frumoasele, batranele,vesnicele,antice si de demult sefe de institutii istorice si culturale,foste purtatoare de lampase prin mina,(dar cu bugete grase de sute de mii de euro si specimene de semnatura)la reprezentari teatrale,adevarate ” into-tero-rizatii”si conectati la bugetul european,la tragerea cu arcul cu tot cu “coarda”,aruncarea cu sulita,cu privirea,sa nu zic si cu “ciocanul” sa nu va enervati!Felicitari inca o data:dati tare cu ciocanul dar……trebuie sa dati tintit,cu subiect si predicat,cu nume,statistici,sume!Aveti totul la dispozitie inregistrate in bilantul contabil(anual) ale acestor institutii judetene de varf,supra-aglomerate si super-ramificate!Sunt sute de milioane de euro cheltuiti pe istoria si cultura noatra trecuta….. scufundandu-ne fatal in istoria prezenta,bine supraveghiati,manipulati si furati zilnic de ……………..????????????????Aveti onoarea!!!