Sare-n ochi
Cu cât se apropie centenarul unirii, cu atât par a se tensiona relațiile româno-maghiare din Transilvania. Spun că „par a se accentua” pentru că, la nivelul populației de rând, există înțelegere între cele două etnii care conviețuiesc de sute de ani în același spațiu geografic fără tensiuni majore între ele. Există însă o categorie socială care se hrănește din problemele etnice ale Transilvaniei. Această categorie socială se numește „clasa politică” și nu face altceva decât să creeze probleme, spaime și frustrări în rândul populației, ca să profite de acestea și să-și consolideze voturile. În ultima perioadă au început din nou să răsune discursurile naționaliste, să fie evocate momentele de tensiune dintre cele două etnii, de parcă timp de aproape un mileniu principala îndeletnicire a ungurilor a fost vânătoarea de români. Despre puterea Transilvaniei ca regiune a Regatului maghiar sau apoi a Imperiului austro-ungar nu vorbește niciun politician român. Pentru că această putere era rezultatul multiculturalismului, a unei istorii comune care i-a învățat pe români, unguri și sași să fie toleranți unul față de celălalt, să-și accepte fiecare celuilalt propriile valori spirituale și să-și dezvolte împreună comunitățile după reguli unanim acceptate. Transilvania a fost o regiune respectată și dezvoltată a Europei. În Transilvania, pentru prima dată în lume a fost proclamată libertatea religioasă prin Edictul principelui Sigismund Zapolya, în anul 1568. Despre orașele din Transilvania, despre cetățile, palatele și castelele de aici, construite cu efortul comun al românilor, maghiarilor și sașilor, nu vorbește nimeni. Nu am auzit niciun politician, niciun propagandist sau promotor al centenarului unirii vorbind despre lucrurile bune pe care timp de aproape un mileniu românii, maghiarii și sașii le-au realizat, împreună, în Transilvania, ci doar despre momentele tensionate, despre atrocități comise de ambele părți în războaie sau revoluții. Cine are, așadar, interesul ca centenarul unirii să devină în locul unei sărbători frumoase una a urii și intoleranței? Acei politicieni fără discernământ care își construiesc cariera pe minciună, alimentând frustrările populației îndoctrinate timp de 100 de ani. Aceiași politicieni pentru care istoria Transilvaniei nu există practic, sau dacă există este mistificată și folosită doar în scopul de a propaga ura și intoleranța etnică. Și când spun asta mă refer în egală măsură la politicienii români și maghiari.
Centenarul unirii va găsi Transilvania mai dezbinată ca niciodată, principalul contributor la susținerea pomenilor electorale, a sărăciei din restul României cauzată de lene, indolență și indisciplină. Trei atribute pe care românul ardelean nu le-a cunoscut până la momentul 1918.







Ungaria e supărată de 100 de ani, România nu înțelege această supărare. România a primit/a câstigat? Transilvania și nu a știut ce să facă cu ea. În lipsa de idei, nepăsare, comoditate, mentalitate au dus Transilvania la nivelul Țărilor Românești. Da, pe noi ardelenii ne doare să vezi această degradare, 100 de ani distrugere, nu dezvoltare. Asta să sărbătorești?
În lipsa de idei ptr. sărbătorirea marelui eveniment, mai ales naționașistii acuză maghiarii, ca si cum din cauza lor nu pot organiza marea sărbătoare. Normal, trebuie să fie cineva vinovat.
Dar mă consoloează faptul că, așa cum au trecut 100 de ani din viața omenirii, ce mai sunt 3 ani din viața mea – 2017 – an de pregătire pentru marele eveniment, tănăsiștii, bogdăneii, antena, etc. sparg audiența
2018 – naționaliștii nu se vor odihni un an întreg
2019 – concluzii, finalul jocului făcut de naționaliști, mă rog să ajung cu sănătate