Sare-n ochi
De mai mult de 10 ani, în județul Hunedoara se vorbește despre turism ca despre un colac de salvare economic. Este perfect adevărat că județul Hunedoara ar avea nevoie de un colac de salvare, doar că acesta este subțire și dezumflat, incapabil să mențină pe linia de plutire un „bolovan” care insistă să se scufunde. În județul Hunedoara, mai mult decât în orice parte a Transilvaniei, lipsește solidaritatea membrilor comunității, de parcă aici s-ar fi implementat „strategia” cu capra vecinului, „importată” de dincolo de Carpați. În loc să-și dea mâna pentru binele județului, grupuri de politicieni se contrează și își aruncă responsabilitatea de la unul la altul, de parcă hunedorenii au nevoie de vinovați nu de soluții la problemele lor. Gâlceava politică, nu foarte vizibilă și nici sonoră, dar suficient de vehementă, duce doar vorbe în vânt și mimarea grijii față de hunedoreni. În realitate, dacă stăm să analizăm atent ce s-a întâmplat în județul Hunedoara în ultimii 15 ani, constatăm că lucrurile s-au schimbat foarte puțin și în niciun caz nu datorită unor strategii implementate de politicienii care au condus în acest timp destinele județului. În turism, mai mult decât în orice alt domeniu este nevoie de solidaritate și conlucrare, dar și de viziune și strategii realiste. Turismul este o cale sigură de venituri pentru județ, cu condiția ca strategiile în acest domeniu să fie funcționale, acceptate și adoptate de administrația județeană în egală măsură cu administrațiile locale. Pentru că turismul are o componentă privată masivă, formată din spații de cazare, de alimentație publică, de servicii dar și o altă componentă la fel de importantă de infrastructură. Dezvoltarea turismului se face în strânsă legătură cu atragerea de turiști, cu capitalizarea investitorilor în acest domeniu care au nevoie de sprijinul autorităților, dar mai ales cu o conlucrare între toți factorii responsabili din domeniu, fie ele entități private sau publice. Ori tocmai acest lucru lipsește în județul Hunedoara. Au fost înființate diverse instituții care se ocupă cu turismul hunedorean. De la Agenția Județeană a lui Mircea Moloț, care s-a dovedit un mare eșec, până la promovarea turistică prin Agenția de Dezvoltare, nicio instituție publică creată pentru turism nu a reușit să facă un lucru esențial: să pună la aceeași masă pe majoritatea celor implicați în această industrie și să-i conștientizeze că doar conlucrarea, promovarea reciprocă și eficientizarea activității publice sau private poate să ducă la dezvoltarea turismului și folosirea acestuia ca pe un motor al economiei județului Hunedoara.
Există în județ câteva obiective de interes turistic care încep să atragă tot mai multă lume și să realizeze venituri considerabile. Dar acestea funcționează „pe cont propriu”, fără să se promoveze reciproc, fără să promoveze alte obiective turistice poate la fel de spectaculoase, dar mai puțin cunoscute, fără să atragă turiștii cu programe de mai multe zile cu implicarea operatorilor privați de servicii, cazare și alimentație publică. Nu putem vorbi despre turism în județul Hunedoara ca despre o componentă importantă la economia locală decât în momentul în care vom depăși faza de „obiectiv de zi”. În momentul în care turistul va petrece cât mai multe nopți în unitățile de cazare ale județului, va vizita cât mai multe obiective și va servi cât mai multe mese în restaurantele din zonă se va putea vorbi despre o „industrie turistică”. Dar acest obiectiv nu poate fi realizat fără conlucrare, solidaritate și parteneriat. Își va asuma cineva rolul de coagulant în turismul hunedorean sau vom paște fiecare capra proprie, așteptând să moară întotdeauna a vecinului?
