Sare-n ochi

Guvernul se laudă cu cea mai mare creștere economică din Europa. O fi de bine, o fi de rău? Cine știe? Deocamdată Comisia Europeană ne avertizează că riscăm să nu atingem țintele de deficit convenite la nivelul Uniunii Europene, cu toată creșterea noastră. Pe de altă parte, mediul de afaceri din România avertizează Guvernul că lucrurile nu sunt tocmai în ordine și că o mai mare implicare a statului ar putea dezechilibra serios economia României și așa aflată la limita subzistenței. Economiștii vorbesc despre o falsă creștere economică datorată creșterii consumului. Ce se întâmplă în realitate cu economia României?

Economia unei țări este un sistem atât de complex, încât foarte greu îi pot fi reglate rotițele. Orice sincopă, orice dezechilibru într-una dintre părți, se răsfrânge asupra întregului ducând la derapaje importante, de multe ori catastrofale. România pare că se află pe marginea prăpastiei, pentru că îmbătați de succesul unei creșteri economice relative, guvernanții uită să regleze din mers „rotițele” economiei și există riscul unui blocaj major în zona privată. Guvernul PSD și-a orientat politicile economice strict spre zona sistemului bugetar, crescând cheltuielile publice cu salariile, ajutoare sociale, pensii și alte drepturi sociale în detrimentul investițiilor în infrastructură. Zona economică privată trebuie să suporte toate „cadourile” făcute de guvernul PSD. Mai precis, prin taxe și impozite să le finanțeze. Odată cu creșterea veniturilor unei însemnate părți a populației, evident că a crescut consumul și au crescut valoric taxele și impozitele aferente salariilor majorate. De aici și creșterea economică din ultima perioadă. Un prim element care a ajutat la îmbunătățirea cifrelor economiei României este consumul. Cetățenii cu venituri mai mari cumpără mai mult. Doar că mărfurile vândute în România sunt în proporție de 85 la sută importate. Deci finalmente, creșterea economică raportată statistic în România se va regăsi în economia țărilor exportatoare. Pentru că Guvernul român, în loc să încurajeze sectoarele productive private, le pune „lanțul” de gât acestora. Conform statisticilor, România este țara cu cea mai mică rată de profit din Europa. Asta din cauza productivității muncii extrem de slabe. Tot statistica spune că în cele mai fericite cazuri muncitorii din România muncesc șase ore din cele opt pe care le petrec la serviciu. Un fenomen inexplicabil atâta timp cât odată ajunși în fabricile din Occident, românii sunt considerați printre muncitorii buni și eficienți. În condițiile unei productivități scăzute, mult mai mici față de aceleași domenii de activitate din țările occidentale, intervenția statului pe piața muncii prin stabilirea unui salariu minim pe economie nu face decât să dezechilibreze piața muncii și concurența pe această piață. De asemenea, majorarea forțată a salariilor și implicit a taxelor aferente poate să aibă efecte economice imprevizibile și deloc favorabile pe termen mediu sau lung, chiar dacă momentan au ca efect creșterea economică.

O a doua problemă a economiei românești sunt fondurile europene. Guvernul își raportează eficiența în funcție de sumele accesate din bugetul alocat României de Uniunea Europeană. Doar că eficiența cheltuirii acestor bani nu este un criteriu de performanță. Din acest punct de vedere, România este o țară asistată social în Europa, atâta timp cât primește niște bani pe care nu este capabilă să-i investească eficient. În mod normal, fondurile europene ne sunt alocate ca să le investim în reducerea decalajelor între țările Uniunii Europene. După peste un deceniu  de investiții publice sau private, finanțate cu bani europeni, decalajele nu numai că s-au estompat, ci mai degrabă par să fi crescut. Pentru că fondurile nerambursabile nu au fost cheltuite pe domenii care ar fi putut estompa diferențele și nu au fost cheltuite eficient. S-au făcut cursuri simulate de reconversie a forței de muncă, dar nu avem muncitori calificați aproape în niciun domeniu. S-au investit bani în drumuri care duc în pădure, în șosele care se surpă după prima ploaie sau în rețele de cișmele cu apă potabilă în sate depopulate. În timp ce în domenii esențiale cum ar fi sănătatea, educația, siguranța rutieră, transporturi feroviare, am rămas la fel de subdezvoltați cum am fost înainte de a avea acces la fondurile europene.