Sare-n ochi

Este suficient să ieșim din județul Hunedoara și respirăm un alt aer. Dintr-o dată, România nu mai pare nici chiar atât de săracă, nici chiar atât de cenușie. Patriotismul local se destramă ca un abur în fața realității și ne dăm seama că oricât de viteji și de drepți ne-am crede noi, urmașii dacilor, nu ne-ar strica puțină influență săsească în genele colective. Singura regiune cu potențial din acest punct de vedere ar fi zona Orăștiei, dar administrația locală de aici este atât de departe de potențialii investitori și a fost în ultimii 26 de ani, încât orice încercare semnificativă  de investiție cu capital străin s-a născut moartă. Cu toate că Întreprinderea Mecanică și cea Chimică din Orăștie ar putea să fie la fel de atractive pentru investitori ca cele similare din Sebeș și Cugir, două orașe în care numai cine nu vrea să muncească nu o face. Ca să nu mai vorbim despre tradiția în prelucrarea blănurilor și a pieilor a locuitorilor din zona Orăștiei.

Vorbeam despre influența săsească din județul Alba, pentru că este cel mai apropiat loc în care putem să analizăm eficiența și binefacerile lucrului făcut temeinic, nemțește. Este de admirat  patriotismul local de care  dă dovadă populația germană, chiar și vândută la propriu de către Ceaușescu sau blamată intens de către românii „verzi” de astăzi și importanța sașilor în crearea de modele pentru românii ardeleni.  În Sebeș, aproape toate marile investiții, în capacități de producție, au în spate capital german și un sas, născut pe acele meleaguri care i-a lămurit pe investitori să se oprească acolo, în Műhlbach (Sebeș în germană) sau la o aruncătură de băț mai înainte, la Kuschir (Cugir în germană).  Nu forța de muncă ceva mai calificată, sau accesul la căile de comunicații ori alte facilități i-au adus pe investitori la Sebeș și Cugir, influența sașilor și o administrație locală care a știut să se apropie de ei. Orăștie, Hunedoara și Călan au infinit mai multe oportunități pentru investitorii străini. Au forță de muncă calificată în industria mecanică sau constructoare de mașini, au parcuri industriale, sunt mai aproape de granița de Vest și totuși șomajul este ridicat, iar investitorii cu potențial nici nu se uită spre județul Hunedoara în timp ce la câțiva kilometri spre est se ridică, în două orășele, adevărate „citadele industriale”.

Statistic, județul Alba nu stă mult mai bine decât județul Hunedoara, pentru că are suficiente zone, deloc paradoxal, exact în regiunile unde nu a existat o influență săsească. Unde românii nu au avut modele de urmat nici economic, nici cultural. Dacă pe valea Mureșului de la Sebeș spre Aiud se vede cu ochiul liber o altă Românie, nu același lucru se poate spune despre valea Arieșului sau a Ampoiului, unde orașe precum Zlatna, Abrud, Câmpeni sau Baia de Arieș se zbat în sărăcie și mizerie, singura resursă de trai fiind exploatările forestiere și un turism făcut după ureche.

Dar influența sașilor în istoria României nu se rezumă doar la lobby-ul făcut ținuturilor natale pe lângă investitorii occidentali. Așa cum spuneam, ei au reprezentat adevărate modele pentru românii transilvăneni, reformând chiar instituții fundamentale ale comunității românești.

În Muntenia şi Moldova, școlile și cultura erau controlate de Biserica Ortodoxă. Această Biserică a avut o influenţă devastatoare asupra nivelului de cunoaştere şi educaţie a românilor, până în secolul trecut. Dacă analizăm puțin activitatea școlară și culturală a întregii Românii vom vedea că saşii şi ungurii au ajutat mai mult etnia românească, decât dacii sau geții ori slavii a căror limbă o folosea Biserica Ortodoxă. Astfel, prima şcoală elementară laică de pe teritoriul de azi al României  a fost înființată la Orăștie în anul 1334, manifestându-se astfel  separarea învățământului de religie. În anul 1561 sasul Johannes Sommer  a înființat la Cotnari „Colegiului Academic din Moldova”, în care pentru prima dată pe teritoriul României actuale se preda și matematică. Cursurile se țineau în limba latină.

Prima biserică ortodoxă de pe teritoriul actual al României, în care s-a slujit în limba română, în locul slavonei, sub influenţa reformei luterane la saşi şi a celei calvine la unguri şi prin intervenţia Sfatului Săsesc al Cetăţii Braşovului a fost Biserica „Sf. Nicolae” din Şcheii Braşovului. Tot pe lângă acea biserică, la inițiativa sașilor a fost înființată prima Şcoala Românească unde erau folosite catehisme luterane tipărite de saşi în limba română, la Sibiu şi Braşov.

Sașii au avut o influență semnificativă și dincolo de Carpați. Primul oraș din Valahia  fondat de sași, în secolul al XIII-lea, a fost Langenau (Câmpulung Muscel), și prima capitală a Țării Românești. Și primul oraș din Moldova, Baia, a fost înființat tot de sași și unguri, fiind atestat documentar din 1352.  Și alte orașe din Moldova au fost înființate de sași în secolele XII – XIII. Unele păstrează încă în toponimie originea lor germană, Târgu Neamț, Piatra Neamț, Sascut (în traducere Fântâna Neamțului), dar și altele cum ar fi Suceava sau Trotuș.

Ca o dovadă că pentru toată populația Transilvaniei, indiferent de etnie, sașii au reprezentat modele civilizatoare, este că aceștia aveau, în secolele XVI – IX, cea mai densă reţea şcolară din SE Europei, raportată la numărul populaţiei.  În anul 1500, 85% din localităţile săseşti aveau şcoli.  În 1763 existau 5 gimnazii, 16 şcoli elementare superioare şi 236 şcoli elementare, la o populaţie de doar 125.000 locuitori saşi. În 1884, 98% din băieţi şi 99% din fete frecventau şcolile. Comparativ, în Vechiul Regat al României, puţin după Primul Război Mondial, în secolul XX, alfabetizarea era de maximum 20% din populaţie.