Sare-n ochi

Victor Orban: Mircia Muntean a dat pasărea din mână pe cioara din gard
Reporter: Cum aşa?
Victor Orban: Cred că ar fi câştigat Primăria Deva fără nici o problemă, dar s-a aruncat într-o luptă mânat fiind de o ură de neostoit. Şi a pierdut.

Un animal politic a fost îngenunchiat în zece iunie. Mircia Muntean a pierdut crunt în faţa adversarului său. A pierdut a treia oară în faţa lui Mircea Moloţ. De câteva zile nu-mi pot scoate din minte imaginea unui om învins. Un om care nu se poate resemna. Luni, la Deva a avut loc şedinţa de învestire a primarului şi a Consiliului Local, ceremonie la care a participat şi Mircia Muntean. De această dată “cel mai iubit dintre deveni” – cum îmi plăcea să-i spun în urmă cu un an – nu a mai depus jurământul în calitate de primar, ci doar ca simplu consilier local, ales pe listele unei alianţe electorale. Freamătul interior al “mistreţului” a fost mai mult decât evident. Privirea goală trăda o durere care încă nu dă semne că ar vrea să treacă. La avut alături pe unul dintre cei mai sinceri susţinători ai săi. Ioan David – prietenii îi spun Noni. Singurul care i-a fost alături în acel moment şi care nu s-a dezlipit de el nici o clipă. Şedinţa a început. Publicul şi-a căutat loc în bănci. A intrat în sală şi Mircia, s-a aşezat cuminte la margine de rând, la stânga sa Noni. Au intrat rând pe rând personalităţi, personaje şi persoane. A intrat şi Mircea Moloţ, i-a salutat pe toţi. I-a strâns mâna lui Noni, persoanelor din faţa şi spatele acestuia, mai puţin lui Mircia. Poate “mistreţul” nici nu ar fi putut să răspundă la salut. A început şedinţa, cu mici poticneli, o eroare de procedură. Mircia – personaj cu experienţă – clipea rapid cu gâtul întins spre prezidiu. Privea şi parcă ar fi vrut să le transmită din priviri că nu e bine ce fac. Blocaj de trei minute, presa şi-a dat coate, secretara primăriei şi-a mutat locul să fie alături de preşedintele de şedinţă. Îi şoptea ce respectivul trebuia să rostească cu voce tare asta în timp ce îi arăta cu degetul pe foaie unde să citească. Mircia privea în gol. Din când în când ofta şi îşi muşca buza de jos. Durerea surdă parcă devenea mai evidentă. Şi uneori privea în jos, parcă biruit de un amalgam de trăiri şi sentimente nedorite, amestecate cu amarul gust al unei triple înfrângeri. Consiliul a fost validat. Primarul a jurat să respecte constituţia şi şi-a primit însemnul de conducător al urbei. S-a înfăşurat stângaci cu tricolorul, iar Mircia a înghiţit din nou în sec. A mai oftat odată şi a scrâşnit din dinţi. Şi parcă a scrâşnit atât de tare căci ecoul a trecut de pereţii sălii de sedinţe. A urmat discurul: “Primarul nu este vătaful oraşului”. Mircia a strâns din nou din dinţi. “S-a încheiat circul şi am intrat în normalitate”. De-ar fi avut puteri supranaturale Mircia l-ar fi trecut prin ferestrele înalte. A luat cuvântul Mircea Moloţ: “Deva a pierdut foarte mulţi bani şi multe proiecte”. Mircia l-a privit ucigător. L-ar fi strivit cu privirea pe micul Gaddafi. “Mai avem o şansă în 2014 – 2020”. Cred că Mircia şi-a sfărâmat şi ultima plombă. Discursul a continuat…l-au ascultat cei intersaţi, unii au părăsit şi sala. Şedinţa s-a încheiat iar fostul primar şi cel care i-a luat locul s-au întâlnit în birou. Au dat mână. Mircia a plecat grăbit, i-a adresat un salut lui Carmen – secretara şi a uitat să-şi ia biblia primită în dar de la Episcop. În urmă a rămas un portret al său, pictat în ulei, cu semnele PNL în colţul din stânga sus. A rămas prăfuit, pe pardoseaua rece, într-o debara întunecată. Asupra lui veghea o pasăre împăiată la fel de prăfuită. Peisajul era completat de o cravată rătăcită, tot pe pardosea. Mircia Muntean a părăsit sediul Primăriei