Sare-n ochi

Alegerile din Moldova au arătat, încă o dată, că atunci când vine vorba despre ruși (ex-sovietici), nu pot oamenii cinstiți vota cât poate sistemul lor fura. Conform observatorilor independenți acreditați la alegerile din Moldova, există suficiente probe pentru invalidarea alegerilor. De fapt, Biroul Electoral Central a rectificat o dată rezultatul alegerilor, recunoscând că în trei secții de votare rezultatele au fost raportate invers. Este vorba despre 1.200 de voturi care i-au fost furate Maiei Sandu și au ajuns la Igor Dodon. În urma rectificării, diferența dintre cei doi a ajuns la circa 67.000 de voturi. Cu siguranță că diferența mică de voturi s-ar fi întors în favoarea candidatului pro-european, dacă nu s-ar fi terminat buletinele de vot din diaspora sau nu ar fi existat o adevărată migrație de alegători dintr-o parte în alta a Nistrului, în zona controlată de Armata a 4-a a Rusiei. Este greu de crezut totuși, și fără precedent, că instanța constituțională a Moldovei va invalida alegerile, nu de alta, dar și acolo colcăie de agenți de influență ai Moscovei, cum colcăie și în guvernul pro-european din Moldova, care cel puțin teoretic trebuie să organizeze alegeri corecte, sau chiar să o favorizeze puțin pe Maia Sandu, reglementând aberația legală conform căreia la nicio secție de votare nu era voie să existe mai mult de 3.000 de buletine de vot în secțiile pentru diaspora, reglementare, evident, de natură să o defavorizeze pe candidata pro-europeană. Așa s-a scris istoria în Moldova, controlată de ruși, cu un electorat care se uită în proporție covârșitoare  spre răsărit și cu un sistem mafiot, transpartinic, mult mai bine pus la punct și mai feroce decât în România. Este evident că în momentul de față tema unionistă este una falsă și că o eventuală unire, utopică, cu „frații ” de peste Prut, nu ar face decât să aducă între frontierele României un sistem mafiot  căruia cu greu i-ar putea face față instituțiile judiciare, fragile la rândul lor, din România. Să-i lăsăm așadar pe „rakeții” moldoveni cu rușii lor și să nu-i dorim între granițele noastre. Aceasta a fost poate și logica pentru care președintele Klaus Johannis s-a grăbit să recunoască victoria lui Dodon în țara vecină.

Nu putem să rupem efectele alegerii unui președinte pro-rus în Moldova și a altuia în Bulgaria, de alegerile parlamentare care se vor desfășura peste nicio lună în România. La ora actuală, am devenit o insulă pro-europeană și pro-americană între țări care s-ar orienta mai degrabă spre Moscova, decât spre Bruxelles sau Washington. Avantajul este că la ora actuală organizarea alegerilor este în mâna unui guvern tehnocrat pro-european. Dezavantajul însă e că presa colcăie de agenți de influență ai rușilor, că electoratul este unul apropiat de cel moldovean, adică naiv, dependent de stat, și fără o cultură civică suficient de dezvoltată încât să vadă dincolo de minciunile electorale ale stângii. Suntem în 11 decembrie 2016, într-o situație aproape asemănătoare cu cea în care am fost în 30 decembrie 1947. România, condusă de Regele Mihai, rămăsese atunci singura țară fără un conducător impus de la Moscova. Marile puteri negociau sferele de influență, iar Grecia a fost preferată atunci de occidentali în detrimentul României. Să nu uităm că președintele SUA, Barack Obama, a fost zilele trecute în Grecia și i-a felicitat pe eleni că au alocat doi la sută din PIB pentru Apărare, așa cum o cere SUA și NATO. Noi nu facem acest lucru, președintele Johannis a anunțat că ne luăm angajamentul, iar Dragnea l-a criticat aspru că aruncă banii pentru apărare în loc să majoreze salariile.  Sper ca plata „cotizației” de către greci și neplata de către România a sumelor impuse prin tratatul NATO să nu fie de natură să determine, din nou, opțiunea occidentalilor pentru eleni. Nu ne mai rămâne în această situație decât să votăm masiv pentru partidele pro-occidentale și să așteptăm apoi, în zadar, ca bunicii noștri, să vină americanii.