Sare-n ochi

Niciodată nu am să înțeleg de ce încearcă unele partide să ne ia de proști pe noi cei care, din patru în patru ani, îi legitimăm prin vot. Adică îi lăsăm ca încă un mandat să-și cam bată joc de soarta noastră și viitorul copiilor noștri. Nu mă prea interesează ce se întâmplă în PSD, pentru că fiind cu orientare de dreapta, nu voi vota, din principiu, o listă care stă la umbra „tufei” de trandafiri, indiferent ce nume s-ar afla pe ea. Mă simt însă păcălit de liberali! Nu pot să cred că șefii PNL sunt nebuni sau sinucigași politic, dar nici nu pot să înțeleg ce caută pe locul doi pe lista pentru Cameră, unul dintre „artizanii” dezastrului electoral de la alegerile locale, Dorin Gligor. Un individ care a pierdut până acum, pe mâna lui, tot ce se putea pierde, acumulând frustrări peste frustrări, pe care le descarcă de cele mai multe ori chiar asupra colegilor de partid, făcând astfel jocurile adversarilor politici. Gligor a fost, probabil, „premiat” pentru performanța de a distruge fostul PDL, de a provoca scandaluri susținute mediatic în noul PNL sau de a se aservi total, și doar în avantaj propriu, cercurilor de interese economice care vor să controleze județul. Dacă nu aș fi avut ocazia să stau o perioadă bună în preajma lui, poate că nu aș fi scris aceste rânduri. Dar, Gligor este exemplul tipic de politician, fără o educație și cultură bine puse la punct, pervertit în totalitate de mirajul puterii. Gligor a dat de putere și de bani, și asta l-a transformat dintr-un politician cu certe perspective, într-un „monstru” politic, cu caracter îndoielnic, fără idei și doar cu o imensă și nestinsă sete de putere și parvenire.

Nu voi putea vota, și cu atât mai puțin voi putea susține o listă pe care se regăsește un asemenea specimen de om politic, propus tocmai de aceia care vorbesc mai mult de „criterii de integritate”, „meritocrație”, „reformarea clasei politice” etc. Mă simt înșelat de PNL, cu atât mai mult cu cât „mărul putred” se află într-un coș cu mere bune. Mă simt înșelat, pentru că un om integru ca Marcel Goia sau o tânără avocată, bine intenționată, ca Oana Frânc, chiar ar fi meritat votul meu, și a multor alți alegători care văd în liberalism o unica șansă de redresare a României, dar PNL ascunde o nulitate pe o listă care, altfel, ar fi fost demnă de votat. Și liberalii ar trebui să se simtă păcăliți, pentru că oameni de valoare de pe locuri neeligibile vor trage ca robii ca să-l facă parlamentar pe cel care nu merită să-i reprezinte pe hunedoreni în legislativ. Și nici nu o va face. Se va reprezenta doar pe el și interesele celor de care este plătit. Nu în ultimul rând, mă simt înșelat de un partid care pune pe liste un om cercetat de ANI, dar vorbește despre integritate și adevăr.

Oricât de mult aș aprecia restul candidaților de pe lista PNL, nu pot să mă fac părtaș cu partidul de dreapta care promovează oameni cu profilul lui Gligor, încălcând toate normele de etică și principii pe care public afirmă că le susține. PNL demonstrează că nu este capabil de o reformă radicală. Că înnoirea se face mult prea încet și doar la suprafață. Că, în fond, putreziciunea persistă, că nulitățile încă sunt bine înfipte în structura partidului. Că speranțele născute odată cu schimbarea conducerii organizației județene au fost deșarte. Din punctul meu de vedere, pentru încă patru ani: La revedere, PNL!