glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Grigore Cartianu: „Un moţ cu mult bun-simţ şi cu o minte ascuţită”

E insuportabil! Nu-mi vine să cred! Colegul nostru Ștefan Ciocan s-a prăpădit fulgerător, la numai 48 de ani! Se afla la Budapesta și a făcut stop cardiac.

Simt o durere fizică. Tremură carnea pe mine. Exact ca atunci când pierzi pe cineva din familie.

Ștefan era – este!, va fi! – pâinea lui Dumnezeu. Un om de omenie, un moț cumsecade, dotat cu mult bun-simț și cu o minte ascuțită. Avea un condei de temut, pentru că scrisul său căuta mereu dreptatea și adevărul.

Puțini ziariști mi-au fost atât de apropiați ca Ștefan Ciocan. Ne-am apropiat natural, împărtășeam valori comune.

Am fost colegi la „Evenimentul zilei”, prin 2005-2006. El lucra la Investigații, eu îi eram șef pe hârtie, dar de fapt eram frați. Olteanul năvalnic și ardeleanul molcom.

Mi-a organizat lansări de carte la Deva, Hunedoara, Simeria, Brad, Hațeg, Orăștie. Și a făcut-o foarte bine, cu o seriozitate rară.

M-a cules de la Caransebeș, unde rămăsesem în pană, și m-a dus ca un pilot de superclasă, cu mașina lui, la întâlnirea pe care urma să o am cu cititorii la Hațeg.

De câte ori venea la București, ne aducea virșli – cârnații aceia grozavi din zona Bradului şi a Haţegului. Eu mă revanșam cu câte o sticlă de zaibăr.

Înainte de Paște am fost în emisiunea lui, la Deva, după Paște mi-a fost invitat la Nașul TV.

Am dormit de trei ori în casa lui de la Ilia, raiul în care a ales să trăiască alături de draga lui soție și de superba lor fetiță. Am stat la povești până târziu în noapte.

L-am găzduit la București și urma să-mi fie oaspete la Brădiceni-Gorj, pentru trei zile, chiar în weekendul următor. Voiam să punem țara la cale în liniștea zăvoiului din vatra lui Brâncuși.

Aveam planuri gazetărești comune – un site, o revistă, dar și o carte pe care tocmai îl convinsesem să o scrie. O carte în care avea să spulbere legende mincinoase ale istoriei.

Acum, Ștefan nu mai e. S-a grăbit să ajungă în Rai, unde are de dezvăluit multe adevăruri.

Să-ți fie somnul lin, prieten bun! Când voi trece dincolo, cu tine vreau să fiu vecin. Pregătește virșlii, zaibărul îl aduc eu.

Dumnezeu să te aibă în pază!

Grigore Cartianu