“Crăciunul fiarelor” ţinea femeile ascunse în casă

In duminica premergatoare Craciunului, locuitorii din Bai, un catun pierdut undeva in poienile Apusenilor, savirseau odinioara un ritual unic: "Noaptea lupilor" sau "Craciunul fiarelor". Acum satucul mai este locuit doar de trei familii, dar batrinii isi aduc aminte cum, in tineretea lor, nu trecea Craciun fara sa imblinzeasca fiara. In duminica dinaintea Craciunului, inainte de a se lumina de ziua, flacaul "neinceput", adica un baiat mai mare de 16 ani care era inca flacau, trebuia sa aleaga pe intuneric o masca rituala. Mastile erau confectionate de fecioarele din sat si reprezentau duhurile padurii. Personajul principal era lupul, a carui bunavointa trebuia cistigata prin ritualul acelei zile. Cu masca pe chip, flacaul devenea, pentru tot restul zilei, virva, adica personificarea lupului, personaj perceput drept pozitiv, ocrotitor al padurii si al vinatului. Lupul este considerat in aceasta zona a Apusenilor regele animalelor.

Tuica pentru virva lupilor

Unul dintre batrinii satului, Costina Gheorghe, zis Tot, in virsta de 92 de ani, spune ca lupul este singurul care avea drept de viata si de moarte asupra tuturor vietatilor, inclusiv a omului. Virva lupilor pleca prin sat o data cu rasaritul soarelui, insotit de o ceata de flacai. In calea lor nu trebuia sa iasa nici o femeie, fie ea maritata sau nu, pentru ca atunci insemna ca tot anul vor fi bintuite de lupi. In ?ziua lupului?, femeile se ascundeau in case si nu se aratau nici macar la fereastra. Barbatii, in schimb, trebuia sa primeasca virva in curtea casei si sa o omeneasca cu tuica fiarta si friptura de porc sau oaie. Singurul din ceata care avea voie sa manince carne, fiind post, era virva.

O singura fata putea vedea virva

Pe masura ce inainta prin sat, ceata adunata in urma virvei se marea tot mai mult, barbatii colindati alaturindu-se alaiului. Toata procesiunea era acompaniata de "dubasii" satului, in ritmuri sacadate, imitind bataile inimii. Singura fata care se putea intilni cu virva era cea care a facut masca aleasa. Ea putea sa-l intilneasca doar citeva minute, la amiaza, cind trebuia sa-l hraneasca si sa-l laie.
Pentru acest ritual, fiecare fata trebuia sa fie pregatita din timp deoarece nu se stia a cui masca va fi aleasa. La casa fetei virva intra singura in camera cea mai buna, pregatita special pentru ceremonie. Apoi, venea fata care trebuia sa poarte cu ea un ulcior cu apa, in care fusesera fierte ?bolbote?, adica ierburi de leac.
Cu aceasta apa, virva era lauta astfel incit tot anul sa nu se atinga relele si bolile de ea. Apoi, din bucatele pregatite, tinara trebuia sa hraneasca virva cu mina ei pentru ca tot anul sa nu se atinga de gospodariile din sat decit cu voia stapinilor. Ritualul nu trebuia sa dureze mai mult de zece minute si era insotit de ritmul dubasilor si strigaturile alaiului de flacai.
Pina la asfintitul soarelui, colindatul continua din casa-n casa, astfel incit, o data cu lasarea intunericului, toti barbatii se? adunau in jurul virvei.

Jertfa la huda lupului

Tot fata aleasa trebuia sa aprinda un foc la gura unei pesteri numite huda lupului. In huda, barbatii aruncau un purcel sau un berbec pentru a fi jertfit animalelor salbatice.
In jurul focului, barbatii terminau de golit sticlele cu ?crampa?, cum se numeste in aceste locuri tuica fiarta. La miezul noptii, fata smulgea masca de pe chipul feciorului si o arunca in foc, moment care marca inceputul petrecerii. Gramada de oase albite de vreme, aflata pe fundul avenului, sta marturie vechimii acestui obicei, asa-zis pagin, intilnit numai in catunul Bai din judetul Hunedoara.