glasul-hd.ro Web analytics



Comorile mai puțin știute ale Hunedoarei

Comori mai puțin știute ale Hunedoarei. Palatul Magna Curia din Deva

Cunoscut mai ales ca sediu al Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva, Castelul Bethlen sau Palatul Magna Curia are o istorie impresionantă atât datorită evenimentelor prin care a trecut, cât și personajelor care s-au perindat prin sălile, holurile, odăițele sau beciurile sale. Sediu al instituției mai sus amintite din 1938, când se împlinește „o dorință mai veche a oamenilor de cultură din Deva”, clădirea are o personalitate care „impune respect prin elementele sale arhitectonice și stilistice, de influență renascentistă și barocă. Din documente reiese că o primă etapă a construcției poate fi datată la sfârșitul secolului al XVI-lea, fiind legată de persoana unui anume Francisc Geszthy, căpitan suprem al armatei transilvane între anii 1594 și 1595” (Iosif Vasile Ferencz, Muzeul din Deva. Arc peste timp, Cluj-Napoca, p. 80).

Aspectul actual este însă rezultatul unor multiple modificări aduse edificiului de către numeroșii săi proprietari, cei mai cunoscuți fiind, probabil, pentru mulți dintre cititori, principele Gabriel Bethlen sau guvernatorul Transilvaniei, Ioan Haller. Căci Magna Curia a fost piesa de rezistență a unui ansamblu arhitectural „ce a fost folosit ca reședință și sediu administrativ de către toți cei care au stăpânit domeniul cetății Deva” (Ionuț Codrea, Magna Curia. Studiu de arhitectură, în Corviniana. Acta Musei Corvinensis, XIII, 2009, p. 263). Pentru cei interesați, printre proprietari sau oaspeți ai „modestei curii aflate sub cetate” s-au mai numărat „regina” Izabella Zápolya, Susana Károlyi, soția lui Gabriel Bethlen, dar și Ștefan Bethlen și soția sa Maria Széchy, ori principele Transilvaniei Gheorghe Rákóczi I.
Edificiul ar trebui cuprins în volumele care se ocupă de Renaștere sau de Baroc, dar din nefericire prea puține lucrări îi dau importanță. Magna Curia este, în primul rând, un exemplu despre modul cum arhitectura renascentistă, pornind din Franța și răspândindu-se prin Europa ajunge și în actualul județ Hunedoara, „punând sfârșit goticului internațional și propunând noi soluții de inginerie și stil”, construcțiile ridicate în acea perioadă corespunzând „ideii de frumos, armonie și proporție” (Laura Pamfil, Arta renascentistă, București, 2009, p. 69). Ulterior, intervine Barocul, „un fragment temporal-creator care a suscitat cele mai aprinse dispute și dezbateri între specialiști și care, totuși, într-un chip aproape paradoxal, se bucură și de aprecierea nemijlocită a unui imens număr de simpli iubitori ai fenomenului vizual” (Constantin Hostiuc, Barocul românesc: gesturi de autoritate, replici și ecouri, București, 2008, p. 7).
Ceea ce impresionează la prima vedere este fațada edificiului, cu ancadramente și pervazuri baroce, cu balconul sprijinit de „atlași”, cu elementele sale specifice precum scara exterioară dinspre parc sau rezalitul. Surpriza o regăsim în așa numita „Sală a Șemineului”, unde pot fi admirate blazoanele familiilor Haller și Daniel, mai precis unirea dintre Ioan și Sofia (leii și lebăda săgetată) sunt simbolul păsării Phoenix.

Alte obiective în zonă

Turiștii care ajung în localitate au la dispoziție o suită de monumente istorice sau de obiective naturale, mai mult sau mai puțin cunoscute. Castelul este situat chiar sub Dealul Cetății, cetate care se regăsește și ea la mai multe poziții din Lista Monumentelor Istorice prin situri arheologice datând din perioade variate, de la neolitic, trecând prin epoca bronzului și până la prima epocă a fierului (așa-numitul „Hallstatt”), dar neputând omite construcțiile implicate în evenimentele cuprinse între 1269 (anul primei atestări documentare) și 1849 (cel al uriașei explozii a depozitului de muniție din incinta fortificației). La o scurtă plimbare prin centrul istoric al orașului se poate admira ansamblul urban constituit din fronturi stradale sau clădiri impresionante, construite, în marea lor majoritate, în secolele XVIII-XX. Și poate ar merita văzut inclusiv turnul vechii biserici ortodoxe, datând de la 1700 și situat în cimitirul de același rit de pe strada Călugăreni…

Daniel I. Iancu

Back to top button