Comori mai puțin știute ale Hunedoarei. Cetățuia dacică de la Ardeu

Ca multe dintre obiectivele istorice din România și cetatea dacică de la Ardeu are o poveste aparte. Prezentată publicului de către Teglas Gabor, „primul director al muzeului devean” (I. V. Ferencz, Muzeul din Deva. Arc peste timp, Cluj-Napoca, 2017, p. 19), în 1885, cetățuia rămâne într-un con de umbră al dezinteresului mai bine de un secol. Între timp regimuri politice și administrații științifice s-au succedat fără a băga în seamă una dintre fortărețele mai mici pentru care romanii au trebuit să cucerească munte după munte, sau „colină după colină”, după cum se exprimă Cassius Dio (Istoria romană, LXVIII, 8, 3, în Izvoare privind istoria Romîniei, vol . I, București, 1964, p. 689).

„Pe culmea dealului a fost o cetate”…

Deși era localizată, descrisă și pusă în vedere prin presa vremii, Cetățuia Ardeului rămâne nebăgată în seamă până la sfârșitul mileniului doi. În 1999, în Cronica cercetărilor arheologice, la poziția numărul 15, apare următoarea descriere: „Punct: Cetăţeaua. Cod sit: 87870.01; Adriana Pescaru, responsabil; Mihai Căstăian, Călin Herţa (MCDR Deva); Săpătură de salvare urmare a distrugerilor provocate de către cariera de piatră de la Ardeu, în punctul numit Cetăţeaua, unde la baza dealului au fost recoltate în urma realizării unui profil stratigrafic în ruptura drumului de acces la carieră, materiale arheologice, ceramică aparţinând epocii bronzului şi celei de a doua vârste a fierului, fiind identificată o locuinţă dacică, cu vatră de foc, precum şi două gropi de provizii dezafectate. Pe platoul dealului a fost investigat un zid de piatră locală legată cu mortar aparţinând probabil unei fortificaţii medievale iar în nivelele inferioare ceramică aparţinând culturii Coţofeni”.
Lupta pentru salvarea obiectivului istoric s-a dus după anul 2000. Muzeul Civilizației Dacice și Romane, prin reprezentanții săi, a contribuit la salvarea și punerea în valoare a cetățuii. Dintr-o banală carieră de piatră a ajuns sit arheologic urmărit de specialiști din mai multe unități de cercetare din țară, de la Universități și Institute de Arheologie, până la Muzee Naționale sau de interes local. Dr. Iosif Vasile Ferencz, responsabilul științific al șantierului din 2002, a publicat zeci de articole despre piesele descoperite în Cetățuia de la Ardeu. „Pentru localnici era foarte clar că pe culmea dealului a fost o cetate” (Aproape un secol de uitare…, în Studii de istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca – Deva, 2012, p. 77).
Acesta este rostul unei campanii de cercetare sistematică: să pună în valoare și obiective istorice considerate mici, dar cu un potențial științific enorm. În ultimii aproape douăzeci de ani de cercetări arheologice, la Ardeu s-au descoperit proiectile de piatră, obiecte de fier, paftale de fier placate cu bronz, diverse piese de podoabă etc. Cetăţuia era prezentată ca o cetate a cărei ziduri s-au ridicat „din piatră locală”, fasonată sumar care „închidea o suprafaţă ce depăşea o jumătate de hectar. Pe terasele amenajate în stânca de calcar au fost construite mai multe edificii dintre care au fost identificate până în prezent turnul-locuinţă şi un atelier de fierărie în care erau realizate şi obiecte din bronz, precum şi din materii dure animale. De asemenea, au fost descoperite urmele a trei locuinţe obişnuite în zonele de munte, în epoca Regatului Dac” (Dima, C., Ferencz, I. V. Despre un stylus descoperit la Ardeu, județul Hunedoara, în Drobeta, XXIII, 2013, p. 114)

Alte obiective în zonă

Cel mai la îndemână obiectiv se găsește practic la poalele cetății. Este vorba despre Cheile Ardeului, care, din păcate, nu au fost incluse în lista siturilor Natura 2000 deși se încadrează perfect din punct de vedere administrativ unui sit mult mai cuprinzător. Astfel, tot în zonă, pot fi vizitate fără prea mare efort Cheile Glodului, spectaculoase pe o mare parte din traseu. Pasionații de mers prin ape și de cățărat pe stânci găsesc nu foarte departe, dar pe alte văi, Cheile Cibului, Cheile Băcâiei și Cheile Măzii cu apendicele ei, Cheile Roșiei. Pe drum asfaltat sau pe traseu de picior se ajunge până la Termele Romane din stațiunea Geoagiu Băi și la Cascada Clocota, din aceeași localitate. Iar dacă mergi în amonte, dai de sate părăsite, precum Bunești, ori de biserici de lemn (monumente istorice), cum sunt cele de la Porcurea (azi Vălișoara) sau Almașu Mic de Munte…

Daniel IANCU