Sare-n ochi
Până la urmă UDMR nu va intra la guvernare. Cel puţin asta a fost poziţia lui Kelemen Hunor ieri. Ce va fi mâine rămâne de văzut. Ponta după ce a exersat coabitarea cu Băsescu s-a lăsat înduplecat de Crin Antonescu şi a găsit o soluţie a la Caragiale. Până la urmă, Antonescu a zis: “Să intre la guvernare UDMR şi UNPR, primesc! Dar să nu aibă miniştri cu portofoliu. Sau să aibă miniştri UDMR şi UNPR, primesc! Dar atunci să nu intre la guvernare”. Somnoros Antonescu a lansat chiar şi ideea conform căreia PNL nu ar intra la guvernare dar nici nu ar părăsi USL. Adică Uniunea ar fi fost în acelaşi timp la putere şi în opoziţie. România să trăiască şi clasa politică mioritică! Din toată tevatura iscată după ce Băsescu, cuminte, i-a pus în braţe lui Ponta cartoful fierbinte al guvernării, ies din ceaţa politicii câteva piscuri pe care cu greu România le va evita în zborul său spre capitalism. Numărul ministerelor este mult prea mare, faţă de potenţialul economic al României. Un executiv stufos, menit, evident, să sature toţi căţeii USL, va împovăra bugetul naţional, şi aşa lovit de cei peste 100 de parlamentari care au răsărit peste noapte. Miniştrii au nevoie de un aparat de lucru, de instituţii subordonate în teritoriu. Asta înseamnă salarii, privilegii, logistică. De unde bani, pentru un asemenea aparat de stat uriaş? Va găsi Ponta. De la investiţii, că doar nu o să ia nici de la Parlament, nici de la pensii şi nici de la salariile bugetarilor. Altfel cine o să-i mai voteze. Căci se ştie! În România fără pomeni nu vin voturi.
De ce voia Ponta UDMR lângă PSD? Pentru că astfel avea o monedă de negocieri cu liberalii. PSD a luat mult mai multe mandate decât PNL, ceea ce îl face vioara întâi în actul de guvernare. Dar Antonescu şi Voiculescu nu prea acceptă acest lucru, cerând paritate. Există baroni PSD pe care nu-i interesează decât propriile afaceri. Aceştia pot fi uşor cumpăraţi de liberali şi în special de Voiculescu, care acceptă să satisfacă anumite interese economice ale baronilor PSD, cum ar fi Mazăre, Oprişan, Nichita sau Dragnea. Tocmai aceşti baroni sunt cei care pun presiune pe “paşnicul” Ponta, atunci când vine vorba de coabitarea cu Traian Băsescu şi relaţia cu PNL.
Pe de altă parte, există în PSD şi vocile unor lideri care văd în partid posibilitatea de a-şi îndeplini ei nevoi economice imediate. Aceştia ar rupe cu drag alianţa cu PNL şi PC, văzând în PSD principala forţă politică a României, care la nevoie poate să guverneze şi singură, eventual alături de UDMR.
Ponta este în acest moment între ciocan şi nicovală. Pe de o parte baronii guralivi, pe de altă parte pesediştii loiali partidului. Pe de o parte Voiculescu cu antenele sale, pe de altă parte Uniunea Europeană şi SUA. Coabitarea cu Băsescu este necesară şi impusă de la Bruxelles. Coabitarea cu Antonescu este la fel de necesară şi impusă de baronii locali. Grea dilemă, din care Ponta nu cred că va putea ieşi onorabil.
