Sare-n ochi

Sărbătoare, sâmbătă, la Simeria! Două echipe de „old boys” au jucat fotbal în onoarea lui Ciprian Pepenar. Pepi și-a pus ghetele în cui, trecând la cariera de antrenor. Acum câteva săptămâni, sărbătoare la Certej! Două echipe de veterani au jucat cu ocazia zilelor comunei, spre încântarea suporterilor care i-au aplaudat și acum, și în tinerețe. Sărbătoare la Brad! Fostele glorii ale Aurului au jucat cu coechipierii lui Hagi din Centrul de excelență „Luceafărul” de la București. Aproape toți „veteranii” care se adună în zile de sărbătoare să mai încânte publicul cu o pasă de excepție, un dribling subtil sau un șut demn de genericile emisiunilor de sport, au jucat cel puțin la nivel de Liga a doua, în vremurile când județul Hunedoara avea două echipe în primul eșalon fotbalistic și cel puțin 4 – 5 garnituri în divizia B. Meciurile de old boys, care se organizează din ce în ce mai des, sunt de fapt niște comemorări, niște parastase ridicate fotbalului hunedorean de calitate, dispărut aproape în totalitate în ziua de azi. Într-un județ în care nimic pare că nu mai funcționează, odată cu fierul vechi din unitățile economice s-a furat și fotbalul, sportul rege, pentru care băteau înfocate inimile suporterilor de la Petroșani, Hunedoara, Deva, Brad, Certej, Călan. Nu mai sunt bani! Spun autoritățile locale. Nu mai este pasiune pentru sport! Spun foștii suporteri. Nu mai există bază de selecție! Spun antrenorii de la centrele de copii și juniori. Adevărul este că nu mai există nimic din toate astea și atunci când apare o mișcare sportivă, o emulație în jurul unei echipe, se înființează urgent căpușe, care să se înfrupte din puținii bani alocați pentru sport. FC Hunedoara este exclus din toate competițiile de către FRF. Aceeași FC Hunedoara care nu de mult trăgea la promovare și doar un meci pierdut, cu peripeții, la Pâncota, a oprit echipa antrenată atunci de Marius Opric să nu promoveze. Exista în jurul echipei o emulație frumoasă. Erau bani, erau jucători – majoritatea localnici – era voință. Nu erau suporteri adevărați, pentru care FC Hunedoara nu putea să înlocuiască niciodată Corvinul. Fără suporteri, fotbalul e greu să supraviețuiască. Locul doi obținut atunci de FC Hunedoara a echivalat, pentru „Corbii Negri”, aproape cu o retrogradare. Pentru administrația publică, emulația creată de finanțatorul privat, Alina State, și grupul de firme AVIS, a însemnat doar blocarea unor conducte prin care, de la fotbal, se puteau scurge bani negri către buzunarele băieților deștepți. Și au reușit în scurt timp să dea echipa pe mâna unor lider ai suporterilor. Rezultatul: evoluții dezastruoase, pe care nimeni nu le mai critica, o mulțime de bani publici sifonați și un final apoteotic. FC Hunedoara nu mai există, practic, atâta timp cât este exclusă din orice competiție. Acum, la Hunedoara, primarul este nou, ideile noi, se vorbește din nou de Corvinul Hunedoara. Dar hunedorenii nu înțeleg că atunci când vorbesc despre Corvinul, tot la istorie fac referire. Brandul singur nu naște echipă. Fără bani, pasiune și cu căpușele înfipte în jugularele oricărui club, performanța va întârzia să apară. Nici la Deva lucrurile nu au stat pe roze. Cu o echipă făcută din adunături, doar pentru ca fostul primar să se laude că stadionul nu este nefolosit, era greu ca Cetate Deva să facă performanță. La poalele Cetății, totul era subordonat politicii. Conducerea clubului, jucătorii, până și antrenorul a fost adus pentru că era fiul unui personaj cunoscut din Asociația Județeană de Fotbal și soțul unei persoane cunoscute din biroul primarului Petru Mărginean, pe vremea când îi purta „secretele” la Conservatori. Se încearcă acum o revigorare a fotbalului devean. Planurile noii administrații locale sunt îndrăznețe, obiectivele sunt mărețe, jucătorii despre care se vorbește ar putea să ajute la atingerea țintei – promovarea în Liga a doua. Rămâne de văzut dacă Ciprian Pepenar, cel căruia i-a fost dată sarcina să conducă echipa, se va ridica, pe bancă, la nivelul la care s-a ridicat în teren. Este singura speranță a fotbalului hunedorean, să nu rămână la parastasele sportive, ridicate cu ocazia meciurilor de veterani.