Sare-n ochi

Trecerea la cele veșnice a Majestății Sale, Regina Ana, a provocat o serie de reacții publice, care mai de care mai ciudate, de la mesajele de condoleanțe, simple și decente, la critici dure aduse defunctei și Casei Regale. Nimic însă nu a fost mai oripilant decât ipocrizia oamenilor lui Ion Iliescu, care nu s-au sfiit să verse lacrimi și să transmită mesaje înduioșătoare de condoleanțe. Culmea ipocriziei! Iliescu se simte apropiat și împărtășește durerea alături de familia regală. Același odios activist PCR care din poziția de președinte „emanat” îl aresta pe Regele Mihai în anul 1990, la prima încercare a Majestății Sale de a se întoarce acasă. Regele României a fost hăituit ca un infractor de către poliția lui Ceaușescu, moștenită de Iliescu, oprit pe autostrada București – Pitești, arestat și expulzat din țară ca o persona non grata. Regina Ana, cea pe care o plânge cu lacrimi de crocodil Ion Iliescu, era în mașină cu soțul ei. Se îndreptau împreună spre Curtea de Argeș, locul în care își dorm somnul de veci atât Regele Carol I, cel care a pus bazele României Moderne, cât și Regele Ferdinand, care a făurit România Mare. Două personaje de o importanță crucială pentru România, așa cum a fost, de fapt, întreaga dinastie monarhică. Dar Ion Iliescu era, la acea dată, un biet activist comunist, îndoctrinat cu istoria scrisă la Moscova,  în care familia regală era exponenta regimului „burghezo-moșieresc”. Și prima arestare a Regelui pe autostradă a fost urmată de alta. De această dată, la ordinul lui Iliescu, Regele a fost oprit pe Aeroportul Otopeni. Nu a fost lăsat să intre în țară, cu toate că avea pașapoarte daneze, valabile. Practic, niște cetățeni liberi din Danemarca nu au fost lăsați să intre pe teritoriul României, în condițiile în care relațiile dintre cele două țări permiteau libera circulație a persoanelor. Dar, din nou, Ion Iliescu a abuzat de funcția sa de Președinte și l-a înlăturat în mod abuziv din România pe cel care putea deveni simbolul luptei anticomuniste. Ori, exact de anticomunism se temea în anii ’90 fostul activist PCR.  Până și avionul cu care a venit atunci Regele în țară a fost blocat pe aeroport, fostul suveran fiind trimis acasă cu o aeronavă militară, ca un infractor expulzat. După 25 de ani, Ion Iliescu și șleahta lui de pesediști plâng la căpătâiul Reginei Ana, transmit mesaje de condoleanțe și compasiune și se arată mult mai apropiați de Casa Regală decât adevărații monarhiști, liberalii și foștii țărăniști, cei care în mod tradițional au susținut revenirea în țară a Regelui Mihai și a Reginei Ana.  S-a schimbat oare atât de mult optica pesediștilor referitor la monarhie? Și-a dat oare seama Ion Iliescu de faptul că Regele Mihai nu mai reprezintă un pericol pentru el și partidul său? Lucrurile sunt extrem de complexe. Iliescu nu s-a schimbat. Nu a devenit peste noapte monarhist. Ceea ce s-a schimbat radical este tocmai Casa Regală. Cu Radu Duda, un actoraș de mâna a doua infiltrat alături de Majestățile Lor, comuniștii de rit nou au reușit să arunce în derizoriu ideea de monarhie și regalitate. Deodată, regele care și-a primit câteva domenii și palate confiscate de comuniști a acceptat să tacă. A fost practic cumpărat de către statul republican condus de foștii activiști comuniști și urmașii lor. Din acel moment, Regele Mihai și întreaga familie regală nu a mai reprezentat un simbol al luptei anticomuniste. Din acel moment, Ion Iliescu putea să fie liniștit. Regele devenise doar tabloul unui bătrânel trist, alături de o soție care păstra pe chip lumina și seninătatea aristocrației autentice. Poate atât a mai rămas din Casa Regală a României. O regină luminoasă, cu o statură morală impunătoare. O regină autentică, alături de o familie spulberată de lăcomia pentru favoruri, onoruri și averi a ginerelui și a fetelor. În piesa regizată de Ion Iliescu și securiștii din jurul său, Regele Lear a fost de fapt Regina. Care nu mai este! Odată cu ea se destramă ultima șansă a României să mai spere la normalitate. Regina a murit! Nu mai are cine să trăiască!