Sare-n ochi

În sfârșit, în România a fost adoptată o lege în favoarea producătorilor autohtoni. Președintele Klaus Johannis a promulgat actul normativ conform căruia marile lanțuri de magazine sunt obligate să comercializeze cel puțin 51 la sută produse românești. Nu am înțeles prea bine, din lege, dacă acest procent se numără la bucată sau valoric. În fond, nici nu contează prea mult, atâta timp cât economia românească are o felie din piață asigurată. Acum problema se pune doar la fluctuațiile de sezon, pentru că va fi mai greu pentru un comerciant să vândă cireșe românești în decembrie. Dar, cel puțin industria cărnii, cea avicolă sau cea de procesare a lactatelor ar putea să aplaude această lege, dacă nu cumva erau deja prezente în marile rețele de supermarketuri. În general ceea ce înseamnă mezeluri, lactate, ouă sau cărnuri, chiar și conserve de pe rafturile supermarketurilor, proveneau din România. Produsele industriale românești sunt mai slab reprezentate, dar la ce industrie avem în domeniul acesta, nici după apariția noii legi nu cred că vom vedea în marile magazine plasme sau LCD-uri, ori calculatoare sau jucării fabricate în România. De aceea, cred că legea aceasta nu face decât să-i înfurie, degeaba, pe patronii marilor lanțuri de magazine. O mică parte dintre producătorii de fructe și legume pot fi fericiți în condițiile în care importurile necontrolate de astfel de produse le făceau de multe ori o concurență neloială. Cred că, din nou, legiuitorii români au pus căruța înaintea boilor. Problema majoră nu este în hipermarketuri. Țăranii nu își aruncă laptele la porci pentru ca apoi să nu aibă cui să vândă porcii, din cauza hipermarketurilor, ci din cauza procesatorilor. Marile magazine vor vinde mezeluri românești și vor respecta legea. Dar mezelurile românești sunt făcute din carne de import, adusă congelată de cine știe unde. Parizerul sau crenvurștii de pui din supermarketuri, chiar dacă vor fi fabricați în România, vor conține pui congelați aduși cu vapoarele de peste ocean, plini de hormoni și alți agenți de creștere. La fel cum laptele sau produsele lactate care vor ieși din fabricile românești vor avea la bază lapte adus cu cisternele din Ungaria sau Polonia, lapte care, de multe ori, este un zer aditivat cu grăsime vegetală ca să ajungă la concentrația cerută. Acestea sunt problemele agriculturii și industriei alimentare din România, probleme care nu au fost rezolvate prin această lege, prezentată cu mare tam-tam, ca fiind una benefică pentru economia autohtonă.