Sare-n ochi

Cum plouă puțin în județul Hunedoara, pleacă munții la plimbare pe drumurile județene, văile dau iama prin casele oamenilor și torentele se revarsă peste culturi, făcând prăpăd prin gospodării. Infrastructura hidro lipsește cu desăvârșire într-un județ în care investițiile s-au axat pe drumuri și au fost canalizate, mult mai bine decât văile, spre firme de casă ale Consiliului Județean sau ale Consiliilor Locale. Există prin multe localități canale, unele dintre ele săpate încă de pe vremea austro-ungarilor, care aveau scopul de a ține departe de culturi surplusul de apă provenit din inundații, pe de o parte, și de a asigura umiditatea necesară prin acumularea și drenarea apei de ploaie adunată în urma averselor. Aceste canale sunt înierbate și în mare parte colmatate. Unde nu au fost retrocedate odată cu terenurile agricole, au fost lăsate să se colmateze și să se umple cu vegetație. Administrațiile publice nu le-au mai întreținut, iar oamenii le-au folosit, în cel mai bun caz ca repere de grănițuire a terenurilor. Văile, aparent neimportante, care în cazul viiturilor se transformă în torente devastatoare, au fost la rândul lor lăsate să se colmateze. Nimeni nu a investit în curățarea și canalizarea lor, nici comunitatea locală, nici autoritățile județene nu au arătat prea multă preocupare pentru a depune solicitări la Administrația „Apele Române”, pentru decolmatarea și îndiguirea văilor cu potențial de viitură. În situația decolmatărilor, lucrurile sunt clare, în sensul că s-a făcut prea puțin. Problemele grave intervin pe drumurile județene și în special pe cele nou făcute, unde în urma ploilor, versanții se surpă și blochează căile de acces. Să nu fi luat niciun proiectant în calcul posibilitatea surpării malurilor abrupte care flanchează de multe ori, în zonele montane, drumurile nou construite? În numeroase porțiuni, necesitatea unor parapeți de sprijin se poate vedea cu ochiul liber, chiar și de către un nespecialist în construcții de drumuri și poduri. Cu toate astea, parapeții lipsesc cu desăvârșire pentru că nu au fost trecute în proiecte aprobate, cu ochii închiși, de către consilierii județeni la propunerea specialiștilor și a conducerii executive a Consiliului Județean. Aceste greșeli sunt de fapt „scăpări” premeditate, care nu mai țin nici de lipsa de fonduri, și nici din proasta cooperare între instituțiile statului. Aceste lipsuri din proiectele tehnice ale drumurilor județene sunt legate de un mod de operare aflat la limita legii penale, care ține strict de drenarea banului public spre buzunare private și subordonarea interesului general unor interese ale cercurilor economice care stau bine înfipte cu ghearele în bugetul public. Un exemplu în acest sens este Drumul Județean 706, care trece printr-o zonă extrem de pitorească, între Vorța și Țebea, dar ale cărui maluri riscă să ajungă pe carosabil și să-l blocheze la fiecare ploaie mai puternică în lipsa parapeților de sprijin. Un alt drum care prezintă riscuri în acest sens este șoseaua proaspăt inaugurată spre Sarmizegetusa Regia, unde au fost făcute câteva inginerii financiare la limita legii, întârziindu-se astfel atribuirea licitației și implicit finalizarea lucrărilor. De asemenea, mai mult de jumătate din fondurile europene alocate nu au fost cheltuite, din cauza acestor inginerii la limita legii, girate inclusiv de președintele Adrian David, nu chiar atât de deconectat de interesele economice din zona Consiliului Județean, pe cât voia să pară. Dorința șefilor județului de a atribui lucrările către firmele agreate a dus, de fapt, la execuția defectuoasă a proiectelor, a drumurilor și lipsa oricăror măsuri de protecție împotriva calamităților. În fond și înlăturarea unor efecte ale viiturilor se materializau tot în bani plătiți acelorași firme de casă.