Sare-n ochi
Duminică, brădenii sunt în fața unei șanse uriașe. După 12 ani, pot să pună din nou în mișcare viața unui oraș anchilozat. A unui oraș care s-a condamnat singur la subdezvoltare, ruinare și bătaie de joc. În afară de blocurile construite înainte de 1989 și titulatura de pe placa de intrare, nimic din Brad nu-i susține calitatea de municipiu. Brădenii au acum șansa să schimbe ceva sau va fi prea târziu. Bradul, aidoma unei case părăsite, se va degrada an de an, până când se va ruina și în câțiva ani va fi ca alte târguri înfloritoare din secolul trecut, Baia de Criș sau Hălmagiu. Localitățile au viața lor, ca și oamenii, se nasc, se maturizează și dacă nu sunt bine îngrijite îmbătrânesc și mor. Iar Bradul a ajuns deja la o fază a îmbătrânirii galopante, aproape de agonie. Groparul Bradului este, nu de doisprezece ani, ci cu mult înainte, Florin Cazacu. Fost activist UTC, școlit să dea din gură în spirit comunist, Cazacu a fugit de muncă toată viața lui și s-a refugiat permanent acolo unde putea să câștige ceva prin „gargară” şi demagogie. A trădat mișcarea sindicală, mimând cu multă abnegație lupta pentru oameni. Dar, în realitate, avea permanent palma bătută cu administrația, lăsând la o parte interesele minerilor pentru o mașină de fier vechi pe care să o vândă sau alte asemenea avantaje materiale. Dacă Florin Cazacu ar fi avut viziunea necesară – pe care nu o are nici ca primar – acum minerii care s-au pensionat de la Barza ar fi avut pensii cel puțin cu 50 la sută mai mari. Dar Cazacu a susținut tot timpul administrația care se opunea majorării salariilor minerilor de atunci și implicit a pensiilor de acum. Pentru asta a luptat însă candidatul de care se teme cel mai mult Cazacu. Pentru asta a luptat atunci Morariu Benone, un lider de sindicat apropiat de oameni. Și atunci oamenii au fost la rândul lor apropiați de el. Dar Morariu nu a fugit de muncă, și scârbit de politică, fără pregătire ideologică comunistă, cum avea Cazacu, a preferat să-și câștige pâinea cinstit. În țară sau printre străini, departe de casă, dar curat. Așa cum se trudește pentru o pâine în Occident. Duminică, confruntarea se va da între un om cinstit, care a dovedit că poate fi aproape de oameni, și un primar, gropar al propriului oraș, gropar al destinelor miilor de brădeni rămași acasă sau plecați în lume. Nu este o luptă între politicieni, nici între partide, este o luptă între omenie și parvenitism, între muncă și demagogie. Dar o luptă în care miza este viitorul orașului căruia noi, brădenii, îi spunem ACASĂ. În urmă cu patru ani, peste 60 la sută dintre brădeni au stat acasă, scârbiți de politică, în lipsa unei competiții electorale reale sau în lipsa unei oferte demne de luat în seamă. Acum patru ani, oamenii au luat victoria lui Cazacu ca pe o fatalitate. Lucrurile în Brad nu s-au schimbat. În patru ani de guvernare PSD, cu susținere de la București, Cazacu nu a reușit să rezolve problema termoficării. În patru ani, Bradul a rămas un „municipiu” fără apă caldă, confort și igienă minimă. În patru ani, spitalul din Brad a rămas la fel de înapoiat și oferă servicii medicale îndoielnice. În patru ani, niciun investitor nu s-a apropiat să facă locuri de muncă bine plătite. Patru ani Bradul a rămas încremenit, sau din anumite puncte de vedere chiar s-a degradat. Pentru că încă patru generații de tineri au plecat în lume și puțini dintre ei se vor mai întoarce. Pentru că în patru ani au dispărut câteva sute de pensionari minieri, care susțin cu veniturile lor economia în picaj a Bradului. Duminică, situația este alta. Duminică există speranță, există alternativă, există șansa unui moment de renaștere a Bradului. Duminică, ieșim la vot! Duminică, oamenii adevărați îl vor vota pe cel care a demonstrat că poate să fie lângă oamenii adevărați. Vor vota cu inima, Morariu Benone!
