Sare-n ochi
Tenisul feminin românesc a ajuns la o cotă fără precedent în ultimul an. Chiar dacă Simona Halep nu mai este pe locul doi în lume, având un sezon mai slab decât cel precedent, în spatele ei s-au aliniat câteva jucătoare care urcă, încet dar sigur, spre marea performanță. Prezenţa a patru tenismene din România în optimile de finală ale turneului de la Madrid spune multe. Practic, un sfert dintre protagonistele optimilor sunt românce. Tânăra Patricia Țig, venită din calificări, a reușit să treacă de adversare de certă valoare, aflate printre primele 35 din lume. Victoria Irinei Begu împotriva vedetei gazdelor, Garbine Muguruza, numărul patru mondial, după un meci de povestit nepoților, demonstrează că jucătoarele din România pot să pună probleme oricăror adversare. Și revenirea Soranei Cârstea, după o lungă accidentare, este remarcabilă. Dar cel mai remarcabil lucru este ambiția cu care toate româncele aflate în spatele fileului au luptat până acum. Indiferent de poziția în clasamentul WTA, cele patru tenismene rămase în competiție au pus extrem de multă ambiție în jocul lor. De unde a pornit acest val de tinere tenismene, într-o țară în care totul pare a se prăbuși, de la economie la sport? Este evident că „motorul” în acest caz este exemplul Simonei Halep, care a devenit un model pentru celelalte colege din tenis. Rezultatele excepționale ale Simonei au stimulat întreaga mișcare a tenisului feminin, ambiționând și celelalte jucătoare și creând o emulație cum nu a mai fost de pe vremea generației Țiriac – Năstase. Această „minune” se întâmplă într-o țară care și-a distrus timp de aproape un secol reperele morale și și-a alterat orice scară de valori. O țară în care de dimineața până noaptea târziu, mass-media promovează nulitățile, maneliștii, țigănia, caracterele îndoielnice. O țară cu oameni care iubesc bârfa, hoții, plagiatorii, mincinoșii, țiganii și îi ignoră pe oamenii care muncesc, trăiesc cinstit, învață. O țară fără modele de succes, fără repere de valoare. Atunci când apar modele, atunci când sunt promovate rezultatele, țara parcă se schimbă puțin. Oamenii parcă ridică privirile din pământ și încearcă să ajungă și ei undeva mai sus. Doar că acest lucru se întâmplă foarte rar. Și modelele sunt atât de puțin promovate, încât ecoul faptelor lor, imaginea lor, se estompează în haznaua zilnică plină de maneliști, politicieni corupți, țigani cu palate și mașini scumpe sau curve de lux promovate în chip de „asistente” TV. Când vom înțelege oare, noi românii, că degeaba ne inventăm istorii mai mult sau mai puțin reale și ne căutăm rădăcinile printre ruinele cetăților dacice, dacă nu promovăm valorile prezentului. Dacă continuăm să-i considerăm artiști pe Guță și Vijelie, dacă promovăm toate nulitățile în arte, fără niciun filtru de valoare. Dacă nu ne stabilim modele reale, valoroase, care să urce cât mai sus ștachetele de performanță la care să ne raportăm. Promovând valori „la kilogram”, vom avea permanent false repere în sport, în artă, în politică, în general repere în viață. Ne vom raporta unor nulități, vom promova nulități și vom fi extrem de mândri atunci când cineva se va ridica puțin mai sus de aceste nulități. Niciodată nu vom avea valori. Pentru că nulitățile le vor acoperi, pentru că nu vom mai ști să facem deosebirea între oamenii de valoare și semidocți. Chiorul va fi mereu împărat într-o țară a orbilor, ce refuză să vadă în jurul lor binele, lumina, frumosul.
