Sare-n ochi
Nu am să înțeleg niciodată dorința unor oameni de a se face de râs cu orice preț, candidând pentru funcția de primar atunci când este evident că nu au nicio șansă să câștige. Sigur că lucrurile pot fi nuanțate, și nu întotdeauna candidații intră în luptă de bună voie și nesiliți de nimeni. Dar și când o fac, gestul lor aproape că trădează comportamente deviante de natură psihică. Am auzit numeroase argumente, de la acela că trebuie schimbat ceva la acela că sigur el (candidatul fără șanse reale) este cel care va câștiga alegerile. Încă nu știm dacă anul acesta primarii se vor desemna dintr-un tur sau două. Dar și în cazul în care vor fi două tururi de scrutin, ocuparea unui loc în finală nu este la îndemâna oricărui candidat. Ceea ce ar fi cazul să înțeleagă candidații fără șanse, dar care ar avea argumente de ordin personal să obțină un rezultat bun, este că electoratul român este extrem de dificil de convins. Și mai mult decât atât, se pare că hahalerele au mai multă trecere la vot decât oamenii serioși. Să fie asta o caracteristică a poporului român sau doar un efect al promovării falselor modele pe care învățământul și media autohtonă o practică de peste 25 de ani. Cert este că „omul nou” comunist a fost înlocuit de un individ care nu numai că nu se ferește de infractori dovediți sau nu, ci chiar îi admiră, îi pune în ramă. Un ultim exemplu este mazilirea lui Valeriu Zgonea din conducerea PSD, pentru simplul motiv că s-a ridicat împotriva condamnatului penal Liviu Dragnea. Niciun pesedist de frunte nu a cârâit nimic. Dragnea este „el lider maximo”, întărit parcă de condamnarea lui. Cum tot „el lider maximo” a fost și plagiatorul Victor Ponta. În aceste condiții, este evident că oamenii cumsecade nu prea au ce căuta pe listele pentru alegerile locale și nici în poziție de candidați pentru vreo primărie. Și totuși, mulți candidați fără șanse și-au depus candidaturile. Unii doar pentru că avea partidul nevoie de un candidat, alții pentru că chiar cred în steaua lor și o a treia categorie ca să fie iepurași pentru primarul în funcție. De fapt, indiferent de motivul pentru care s-au hotărât să candideze, aproape toți cei fără șanse sunt, cu sau fără voia lor, iepurași pentru primarul în funcție. Cu mici excepții, edilii aflați în exercitarea mandatului sunt favoriți pentru câștigarea alegerilor. În localități există un nucleu de oameni mulțumiți de prestația primarului și un grup mai mare sau mai mic nemulțumit de acesta. Cu cât primarul în funcție are mai mulți contracandidați, cu atât voturile celor nemulțumiți se împart în mai multe fracțiuni, dând câștig de cauză edilului în funcție. De aceea este greu de înghițit candidatura unui oponent fără șanse care spune că vrea schimbare. Schimbarea se poate face doar cu unirea tuturor forțelor de opoziție. Și asta nu este posibil într-o țară în care fiecare se vede cel mai tare și cel mai bun, chiar dacă este de fapt doar un iepuraș într-o cursă de ogari.
