Sare-n ochi
Devenii sunt atrași într-o sectă neo-politică. După modelul neoprotestanților de la Martorii lui Jehovah, devenii sunt pe cale să devină în scurt timp „martirii lui Jehovah”. Oare nu este El, însuși primarul Petru Mărginean, un fel de Jehovah local? Dacă Izrael a avut un Dumnezeu sub acest nume, de ce să fim noi, devenii, mai năpăstuiți? Dar ce, noi nu ne permitem un Jehovah al nostru. Mai ales că pe pliantul electoral al edilului „Monologul lui Dumnezeu” a fost ilustrat cu însuși portretul Jehovah-ului nostru local. Devenii deja îi aduc jertfe pe altarul sacru al Primăriei. Din banii plătiți cu sudoarea muncii lor, sub formă de taxe și impozite, au fost tipărite inclusiv pliantele „iluminatoare”, din paginile cărora Jejovah le rostește monologul și le prezintă mărețe realizări. Dintre acestea, mai mult de 90 la sută au fost însușite de la predecesorul său, care a obținut finanțarea pentru ele. Și tot din banii martirilor lui Jehovah sunt plătite și sumele, mult umflate, cu care s-au realizat puținele obiective începute și terminate pe vremea preasfântului edil al Devei. Ca să nu mai vorbim despre finanțarea „bisericii” unde este adulat zilnic, fără încetare și cu multă evlavie Jehovah. Pe numele laic Antena 1 Deva, templul lui Jehovah, condus tocmai de soția divinității locale, (după modelul profetului Mahomed), este susținut aproape în totalitate din banii martirilor. Bani care ajung în templu direct de la Primăria lui Jehovah; bani care ajung în templu de la instituțiile subordonate sau colaboratoare ale Primăriei lui Jehovah; bani care ajung în templu de la firmele care lucrează cu Primăria și care sunt plătite tot din fondurile adunate de la martirii lui Jehovah. Așadar, un întreg oraș muncește și plătește taxe ca jertfă închinată lui Jehovah. Aroganța divinului stăpân, lipsa oricărei perspective pentru tinerii deveni, lipsa oricărei bucurii pentru pensionarii deveni, betonarea zonelor verzi, înmulțirea spațiilor comerciale goale în zona centrală, abandonarea oricăror proiecte pentru zonele mărginașe și cartierele Devei sunt o binecuvântare pentru locuitorii urbei Jehovite. Pentru că aceste încercări grele prin care trebuie să treacă îi întăresc pe locuitori și le deschid drumul spre un martiriu autentic. Martirii lui Jehovah sunt mulți și se deosebesc radical de „martorii” lui Jehovah. Pentru că spre deosebire de martori, martirii nu știu ce face „divinul stăpân” cu banii publici. Spre deosebire de martori, martirii văd doar rezultatele cheltuirii contribuției fiecăruia dintre ei la bugetul local. Ei văd doar pliante de propovăduire a credinței locale plătite din banii lor, văd doar „icoane” ridicate pe stâlpi înalți, și zone verzi transformate în beton atunci când Jehovah își arată mânia față de câte un cartier. Văd borduri schimbate cu alte borduri și asfalt bun, reparat cu alt asfalt bun. Martirii de aceea sunt martiri, ca să sufere în tăcere și să spere că într-o viață viitoare se vor bucura la rândul lor. Că Jehovah se va milostivi de ei și își va ridica masca arogantă, zâmbindu-le și lor măcar o clipă. Că vor avea parte și ei de gel în păr și vacanțele exotice de care se bucură acum doar martorii lui Jehovah. Dar până la viața viitoare, oamenii ar putea să se bucure de un oraș vesel și înfloritor, așa cum a fost cândva micul „târg” de la poalele cetății. Nu într-o viață viitoare, ci într-un viitor mandat.
P.S. Pentru Petru Mărginean! Ar fi bine să bage la cap orice primar Porunca a doua: „Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici asemănare a vreunui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujeşti lor” (Ies. 20, 4-5).
