Sare-n ochi

Viața la țară este frumoasă, chiar și în perioadele pre-electorale, ca să nu mai vorbim în campaniile de alegeri. Pitorescul traiului patriarhal se regăsește și în competiția electorală într-o comunitate mică, unde fiecare cunoaște pe toată lumea, iar primarii nu se pot ascunde în spatele unor slogane, atâta timp cât în alegerea lor sunt luate în calcul și fapte ale străbunicilor, cu atât mai mult performanțele proprii. „Îl aleg pe X că tac-su e om cumsecade!” Sau. „Nu îl votez pe Y că e din familie proastă. Și bunică-su a fost un hoț!” Sunt argumente pe care des le auzi pe terasa cârciumii din centru în comunele hunedorene. În oraș e altceva! În oraș candidații se ascund în spatele partidelor, al votului politic, dar campania nu are farmecul luptelor electorale de la țară. Pentru că aici politica faptelor bate gargara electorală. Urmăresc cu atenție (cum face și Johannis) meciul electoral din micuța urbe în care locuiesc, Ilia. O luptă câștigată înainte de a începe de primarul în funcție, care la popularitatea pe care o are în localitate nu ar avea emoții pentru un nou mandat. Cu toate astea și în comunitățile mici există orgolii mari și oameni care sunt dispuși să arunce bani în lupte pierdute, înainte de start. Edilul din Ilia a înțeles că o campanie electorală începe a doua zi după depunerea jurământului de primar. Și rezultatele acestei strategii se văd în special în infrastructura localității și în nivelul de confort al locuitorilor. De aceea este greu pentru un contracandidat să le promită ceva alegătorilor sau să-i lămurească pe oameni că el e mai bun.  Ce să promiți într-o comună unde aproape fiecare casă are în fața porții asfalt, unde oamenii pot să petreacă în cămine culturale renovate? O comună cu capelă mortuară în aproape toate satele, iar unde încă nu s-au construit sunt în curs de finalizare. O comună în care apa și canalizarea sunt la îndemâna principalelor localități și unde tinerii fac sport într-o sală renovată și utilată. De ce ar vota oamenii care trăiesc într-o comună aproape urbană un alt primar? Au supermarket, notariat, birou APIA și de Evidență a Populației, centru ISU și o Secție de Urgență a Spitalului Județean, after- school și grădiniță renovată. De aceea, lumea zâmbește mai mult decât la oraș, este mai unită și ceva mai bună. Chiar și elevii liceului local sunt parcă mai interesați de viața comunității și mai motivați de rezultatele școlare. Promovabilitatea la Bacalaureat confirmă acest lucru. Și cu toate astea, lupta electorală este cât se poate de încinsă, cu lovituri sub centură, cu gargară electorală, dar fără programe și planuri concrete. Lupta electorală în mediul rural se poartă la nivel de bârfe, nu de programe, de critici și reclamații. Candidații care râvnesc scaunul edilului reclamă tot ce pot: că se construiesc capele, că se repară drumuri, că se lucrează prea scump sau că se lucrează prea ieftin. În general, tot ce se face bine se transformă în rău, iar greșelile cele mai mărunte se amplifică la nivel de „crimă contra umanității”. Ce poate fi mai frumos decât să trăiești la țară, având asigurate toate facilitățile unei localități urbane? Nimic! Poate doar campania electorală!