Sare-n ochi
Europa se zguduie din temelii. Criza refugiaților a împărțit deja bătrânul continent în mai multe tabere. Euroscepticismul este în creștere. Marea Britanie amenință din ce în ce mai serios cu retragerea din Uniune. Criza grecească a lăsat încă urme adânci în zona Euro. Tot mai multe state iau în calcul reintroducerea controalelor la frontiere, dinamitând astfel zona Schengen. Ungaria ridică garduri la granițe și este deja un port drapel al euroscepticismului. Vin puternic din urmă Polonia și Cehia. Dacă nici țările foste comuniste nu mai vor sub aripa Uniunii Europene, e deja un semn de disoluție. Rusia își creionează sfere de influențe tot mai solide în interiorul Uniunii. Aceste sunt doar câteva dintre semnele că Uniunea Europeană nu poate să-și gestioneze crizele în formula actuală, și este nefuncțională în condiții de presiune externă. O uniune economică și monetară nu are instituții să facă față agresiunilor tot mai violente ale fracțiunilor teroriste ale islamiștilor, primiți cu brațele deschise în țările dezvoltate din vestul Europei. În aceste condiții, în România, clasa politică, afectată de scandaluri de corupție, este atât de incompetentă și lipsită de viziune, încât aruncă în aer, cu bună știință, și ceea ce a mai rămas din economia națională. Un exemplu elocvent este ceea ce se întâmplă de o bună bucată de timp la Complexul Energetic Hunedoara. Soarta minelor de cărbune este deja pecetluită, scenariul care se derulează acum în fața noastră fiind identic cu cel pe baza căruia au fost închise exploatările de minereuri sau o mare parte a siderurgiei. În lipsa fondurilor de dezvoltare și a investițiilor care vin din zona europeană, România va rămâne o țară săracă la cheremul statelor mai dezvoltate de pe bătrânul continent, a SUA sau, mai sigur, a Rusiei. În acel moment, România, cu infrastructura la pământ, cu capitalul autohton în mâna marilor corupți, va fi o colonie a țărilor bogate. Vom depinde exclusiv de capitalul străin, vom fi la cheremul exploatatorilor de resurse naturale. Vom ajunge să ne bem sau să ne mâncăm singuri cianura, pentru care protestează acum ONG-uri plătite să destabilizeze un stat și așa extrem de slăbit. În această conjunctură geostrategică și economică, președintele Johannis se închină la icoane prin bisericile din Istanbul, iar Parlamentul nu știe cum să-și apere mai bine corupții. La ce să mai avem noi nevoie de atentate în România?
