Sare-n ochi
Sensibilul subiect aruncat pe piață de Curtea Constituțională pare a fi destul de ușor de rezolvat și, conform motivării instanței, este strict legat de definirea ambiguă a unor termeni din Codul de Procedură Penală. Astfel, judecătorii Curții Constituționale au apreciat că formularea articolului 142 alin. (1) din Codul de Procedură Penală nu este suficient de clară. Mai precis, în articolul menționat sunt enumerate instituțiile care au dreptul să opereze interceptări telefonice în cauzele penale. Pe lângă procuror, organul de cercetare penală şi lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, legea prevede și „alte organe specializate ale statului”. În motivarea deciziei Curții Constituționale este prevăzut: „Aceste organe specializate ale statului nu sunt definite, nici în mod expres, nici în mod indirect în cuprinsul Codului de Procedură Penală. De asemenea, norma criticată nu prevede nici domeniul de activitate specific acestora, în condiţiile în care, în România, activează, potrivit unor reglementări speciale, numeroase organe specializate în diverse domenii. Astfel, în afara Serviciului Român de Informaţii, care are atribuţii exclusiv în domeniul siguranţei naţionale, neavând atribuţii de cercetare penală, există şi alte servicii cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, precum şi o multitudine de organe specializate ale statului cu atribuţii în varii domenii”. Totodată, Curtea Constituţională susţine că „sintagma <<ori de alte organe specializate ale statului>> apare ca fiind lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, nepermiţând subiecţilor să înţeleagă care sunt aceste organe abilitate să realizeze măsuri cu un grad ridicat de intruziune în viaţa privată a persoanelor”. Dintr-o problemă de interpretare a unui text de lege ambiguu, după bunul obicei românesc, s-a născut un adevărat scandal. Au ieșit la rampă atât șefii instituțiilor judiciare, cât și infractorii sau potențialii infractori care au tot interesul să slăbească statul, mai precis instituțiile care de câțiva ani luptă din greu să stârpească corupția. Cheia rezolvării acestei probleme, banale, stă în mâna parlamentarilor. Este nevoie doar de o modificare a textului de lege, în sensul clarificării acesteia, mai precis de definirea Serviciului Român de Informații ca singura instituție abilitată să sprijine tehnic organele de urmărire penală. Operațiunea de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice sau a celor ambientale efectuată până în prezent de specialiști ai SRI nu poate fi încadrată ca fiind cercetare penală, în condițiile în care Serviciul de Informații nu interoga pesoane, nu interpreta și nu administra probe, ci oferea doar un suport tehnic în vederea desfășurării acestor operații de către procurori, ofițeri judiciariști sau alte persoane abilitate prin lege. Doar că acest scandal izbucnit în urma deciziei CCR, care pe bună dreptate a constatat formularea ambiguă din lege, a oferit apă la moară acelor indivizi, sau chiar anumitor servicii străine, să dea o lovitură atât SRI cât și DNA. Televiziunile controlate de personaje aflate în spatele gratiilor sau cu „un picior în pușcărie” au sărit imediat să conteste interceptările făcute până acum și să prezinte SRI ca pe o instituție care spionează viața privată a fiecărui român. Ca pe un monstru care intră cu bocancii în viața fiecăruia dintre noi. Nu întâmplător, șefii serviciilor de informații au solicitat convocarea CSAT. Nu atitudinea CCR, care, pe bună dreptate a considerat că ambiguitatea actului normativ poate duce la abuzuri cauzate de interpretarea greșită a legii, ci atitudinea presei, a clasei politice și a comentatorilor, este extrem de periculoasă pentru siguranța națională. În contextul unei evoluții din ce în ce mai periculoase a relațiilor externe în întreaga lume, decredibilizarea unui serviciu de informații care are atribuții pe linia siguranței naționale poate fi definită ca o atitudine antinațională. Cu atât mai mult cu cât inclusiv fenomenul corupției a fost definit ca o problemă de siguranță națională.
