Sare-n ochi
Ministerul Agriculturii a informat că a ajuns la un acord cu ciobanii privind numărul de câini de la stână. În loc de acorduri pe educație, pe cercetare, pe sănătate sau orice altceva mai poate fi îndreptat în țara asta, tehnocrații din guvernul Cioloș pun de un acord pe câini. Ciobanii vor putea avea șase câini la trei sute de oi. Numărul dulăilor de la stână poate să crească peste această cifră cu un câine la fiecare sută de oi. Autorii acordului fac precizarea că la 1.000 de oi, ciobanii pot să dețină 13 câini. Număr cu ghinion pentru „bacii” care se gândesc să țină la un loc, într-o singură stână, un număr colosal de oi. De fapt ghinionul ciobanilor nu vine de la numărul de 13 câini la 1.000 de oi, ci de la șefii federațiilor care i-au reprezentat la discuțiile de la București. Acordul câinilor de la stânele românești este un praf în ochi aruncat de Guvern unei agriculturi care se târâie de pe o zi pe alta, transformând România din „grânarul Europei” într-o țară dependentă de importurile agricole. Pe ciobani i-a deranjat și numărul mic de câini alocați unei stâne în prima variantă a actului normativ, dar nu asta a fost principala lor nemulțumire. Aberația din forma veche a legii, pentru care „tehnocrații” nu au încheiat încă un acord cu ciobanii, este interzicerea pășunatului de la „Sfântul Dumitru” la „Sfântul Gheorghe” pe terenurile agricole, inclusiv pe cele aparținând ciobanilor. Practic, crescătorii de oi vor fi obligați să țină oile închise în saivane pentru aproape jumătate de an, ceea ce duce la creșterea considerabilă a costurilor de furajare și reprezintă un pericol pentru sănătatea animalelor. Asta era marea nemulțumire a ciobanilor! Dar „tehnocrații” din Guvern și cei din presa centrală au preluat ce li s-a părut lor mai exotic. Câinii aduc mai multe like-uri pe Facebook, mai multe accesări pe paginile publicaților on-line și creează mai multă emoție electorală decât o chestiune tehnică cum este stabulația oilor pe perioada iernii. Pe cine, în afară de ciobani interesează acest lucru? Nici măcar pe aceia care își mișcă fundul din fața ecranelor până la hipermarket să cumpere telemea ambalată în vid făcută din lapte adus de prin Polonia sau Ungaria. Asta, în timp ce agricultura românească în întregime, nu doar creșterea oilor, este în cădere liberă. Specialiștii în amenajarea pajiștilor, pe baza opiniei cărora se vor elabora modificările la legea contestată de ciobani, s-au antepronunțat deja prin publicații de specialitate, în ample articole care critică pășunatul pe timpul iernii. În aceste condiții este de așteptat ca acea prevedere din lege să nu fie foarte mult schimbată. Dar ciobanilor le este „aruncat în față” câinele ca o concesie majoră făcută de tehnocrat oierului. Comisia formată la Ministerul Agriculturii nu a lămurit încă un lucru esențial, pe care, e drept, nici ciobanii nu l-au întrebat. De ce este reglementat pășunatul și o mare parte din activitatea oieritului în Legea vânătorii? La ce importanță ar trebui să aibă această ramură a zootehniei în agricultura românească, ar fi normal ca Guvernul să elaboreze o lege specială a creșterii oilor cu care să se prezinte pentru adoptare la Parlament.
