Sare-n ochi
Nu-mi dau seama ce avantaje poate să aibă un director de şcoală, dacă este dispus să înghită orice umilinţă numai să rămână în funcţie. Ştiam că directorul Colegiului “Avram Iancu” din Brad este un personaj lipsit de coloană vertebrală. Un profesor carierist, care ar trece peste orice umilinţă de dragul de a rămâne în funcţia de director. Dar nu am crezut că este capabil să înghită, cu atâta seninătate, umilinţa la care l-a supus primarul municipiului Brad, Florin Cazacu, cu câteva zile în urmă. Cazacu l-a îmbrâncit pe directorul Colegiului “Avram Iancu” şi l-a înjurat în public. Cu toate astea, “molusca” din fruntea învăţământului brădean nu s-a supărat. Nu-i dădea mâna, pentru că “noua putere” ar putea să-l schimbe din funcţie. Oare realizează acest profesor, carierist, şi lipsit de personalitate, că ocupă scaunul unor dascăli adevăraţi, care s-au perindat la conducerea şcolii brădene timp de mai bine de 140 de ani? Se mai miră oare cineva că la Colegiul din Brad, profesorii agresează sexual eleve, că se sinucid fete în urma relaţiilor nepotrivite cu dascălii sau că rata de promovabilitate a Bacalaureatului este extrem de mică, în comparaţie cu trecutul şi pretenţiile şcolii? Dascălii din Brad, cândva un corp de intelectuali de elită, sunt conduşi acum de un individ mediocru. Un individ pentru care nu “devenirea” tinerilor, ci propria carieră este prioritară. Un personaj submediocru, ajuns conjunctural primar al Bradului, a îndrăznit să ridice mâna şi să-l înjure pe directorul Colegiului Naţional “Avram Iancu” din Brad. Cu câţiva ani în urmă, acest lucru era de neînchipuit. Directorul şcolii brădene împreună cu preoţii din oraş reprezentau fruntea spiritualităţii capitalei ţării Zarandului. Profesorii din Brad erau cu toţii nişte corifei, iar absolvenţii Liceului “Avram Iancu” deveneau studenţi eminenţi. Pentru că “pruncii” educaţi aici plecau în viaţă cu temeinice cunoştinţe şi cu o educaţie de excepţie. Aveau în dascălii lor mai mult decât nişte pedagogi. Aveau în dascălii lor modele de urmat în viaţă. Ce model poate să reprezinte pentru un elev Gavrilă Paşcu, un profesoraş mediocru, cocoţat cu sprijin politic pe scaunul pe care au stat cândva lideri ai intelectualităţii transilvane? Paşcu s-a împăcat cu Cazacu într-un gest teatral, în faţa presei şi a publicului prezent la sărbătoarea Colegiului din Brad. Doi oameni mărunţi şi-au dat mâna condamnând Bradul să trăiască la fel de mărunt. Condamnând tinerele generaţii la un viitor sumbru. Fără perspective, fără modele, fără educaţie, viitorul copiilor din Brad poate să fie doar unul. Să-şi caute norocul în altă parte. Aici viitorul lor stă în mâna unui primar violent şi a unui profesor laş.
