Sare-n ochi
Politicienii hunedoreni nu pot să se îndepărteze de comportamentul de mahala. Exact ca acolo, lider devine cel care strigă mai tare. Pentru mahalagioaica care își pune fustele în cap nu există argumente, nu există dialog. Pentru scursurile de la marginea societății, liderul este cel care dă mai bine cu pumnul sau strigă mai tare. Și clasa politică nu se deosebește prea tare de scursurile de la marginea societății. Pentru politicieni nu există relații interumane bazate pe respect, afecțiune sau valori morale. Pot să facă câte un miting pe oră ca să susțină familia creștină sau tradițională, pot să arunce cu miliardele de lei din fonduri publice în popi și biserici, că politicienii, oricum, nu au nimic sfânt în ei. „Animalul”politic a ajuns în 26 de ani să fie condus instinctual de două „valori”: frica și interesul. Și cum cele două „valori” își accentuează importanța în apropierea campaniei electorale, comportamentul agresiv al taberelor politice începe deja să se manifeste. Trădări, acuzații, minciuni grosolane, sunt doar câteva dintre armele pe care le vor scoate din arsenal combatanții pe „frontul” alegerilor. Discreditarea taberei adverse va lua locul dezbaterii corecte despre prioritățile comunității. Pe bună dreptate, cetățenii onești nu vor avea ce să aleagă, pentru că în afară de gălăgie, politicienii nu sunt capabili să mai producă nimic. Și totuși lumea care va merge la vot va fi nevoită să aleagă dintre două sau chiar mai multe tabere de mahalagii, de mincinoși, tupeiști, care de 26 de ani nu fac altceva decât să-și conserve pozițiile privilegiate și să-și promoveze interesele personale. În ultimii ani, politicienii nici măcar nu se mai străduiesc să păstreze aparențele. Există exemple nenumărate de indivizi care nu au performat în nimic, dar au ajuns conjunctural în poziții politice și s-au integrat perfect în acest sistem, manevrând cele două „valori”, interesul și frica, cu foarte multă dibăcie.
Acesta este contextul în care începe „bătălia” electorală pentru alegerile locale din 2016. Cei doi foști aliați de acum patru ani, PNL și PSD, au început să se bălăcărească de parcă niciodată nu ar fi urcat împreună pe scene electorale, de parcă niciodată nu s-ar fi susținut reciproc și de parcă niciodată candidații comuni nu ar fi zâmbit de pe afișe. Dar USL trăiește în multe dintre localitățile hunedorene. La Deva, blatul între primarul PNL, Petru Mărginean, și PSD este mai mult decât evident în condițiile în care social-democrații încă nu au scos pe piață un candidat la Primărie. În Brad, șansele lui Florin Cazacu pentru un nou mandat cresc odată cu lupta internă din PNL, partidul care nu este capabil să hotărască care dintre pretendenții la candidatură vor intra în joc. Nici la nivelul Consiliului Județean lucrurile nu sunt foarte clare. Aripa PDL din noul PNL este aproape invizibilă în condițiile în care vicepreședintelui Consiliului Județean, Dorin Glogor, nu i se dau prea multe atribuții, nici politice, dar nici administrative. Sau nu se manifestă public președintele fostului PDL. Și în rândul pesediștilor există tabere care se uită cu ochi dulci spre adversarii politici. Recent, un grup masiv din Hunedoara a „dezertat”. Chiar dacă liderii PSD încearcă să minimalizeze „hemoragia” de membri din Hunedoara, efectul de imagine este dezastruos. Din toată bălăcăreala politică lipsesc două elemente esențiale: cetățeanul și interesul public. Nimănui nu-i pasă de asta. Nicio dezbatere nu se axează pe cele două elemente fundamentale într-o țară cu o clasă politică responsabilă. Dar România nu este o asemenea țară, iar Hunedoara cu atât mai puțin va fi un asemenea județ.
