Sare-n ochi
Nu știu ce blestem s-a abătut asupra brădenilor de trebuie să tremure de fiecare dată, în pragul iernii, nu de frig, ci de frica frigului. Chiar dacă în acest an primăria condusă de Florin Cazacu a primit, de la Guvern cei mai mulți bani din istoria localității, în prag de iarnă, „greierașul sindicalist” apelează din nou la mila lui Ponta, ca să poată asigura căldura în casele brădenilor. A celor, din ce în ce mai puțini brădeni care au rămas conectați la sistemul centralizat. Era de așteptat ca din banii primiți de la guvern în primăvară, Cazacu să aibă măcar o rezervă cu care să pornească sistemul centralizat de căldură și nu să apeleze, așa cum o face în fiecare an de când este edilul Bradului, la tot felul de presiuni puse pe Executivul prea dornic de voturi ca să își permită să lase un oraș în frig. Dar ce a făcut Cazacu cu banii primiți în primăvară de la Guvern, nu prea știu nici brădenii. Drumul de Centură cu care se laudă edilul nu a fost plătit din acei bani și nici rețelele de apă și canalizare. Câteva străzi asfaltate este singura realizare a primarului care, în prag de iarnă, din nou s-a trezit fără bani pentru căldură, exact ca greierele lui La Fontaine. Este normal să fie așa, banii de căldură nu pot fi folosiți decât pentru asigurarea agentului termic, în timp ce sumele alocate de la bugetul de stat sunt purtătoare de șpăgi și comisioane. Din banii aceia poate fi plătită și firma șoferului lui Cazacu să renoveze cabinete medicale private. Brădenii trebuie să fie încălziți de sentimentul patriotic de adâncă mândrie locală că vor avea un monument închinat eroilor în orașul lor. Ce le mai trebuie atâta căldură?! Criogenizarea este sacrificiul pe care îl cere Cazacu brădenilor. Până la primăvară, fiecare locuitor care nu-și rezolvă probleme încălzirii se va transforma într-o statuie. Un monument uriaș, cât populația Bradului, simbolizând răbdarea. Răbdarea de a-l tolera în fruntea urbei pe cel mai slab primar pe care îl are județul Hunedoara. Un primar care nu a fost capabil, în timpul mandatului său să atragă măcar un investitor care să creeaze locuri de muncă în Brad. Un primar care nu a rezolvat de peste un deceniu problema încălzirii centrale. Primarul care păstorește un oraș ce începe să trăiască exclusiv de pe seama pensiilor foștilor minieri. Ce șanse au tinerii să facă ceva în Brad? Ce șanse mai au comercianții să se dezvolte într-un oraș tot mai aproape de agonie? Bradul are, categoric, nevoie de un om providențial, un adevărat vizionar care să poată să-l mai readucă la statutul pe care l-a avut cândva. „Capitala Zarandului” nu mai cunoaște nici sclipirea aurului, dar nici sclipirea inteligenței oamenilor de aici. Pentru că nu este deloc o dovadă de inteligență alegerea și realegerea unui primar ca Florin Cazacu. Este, pentru brădeni, un gest inexplicabil, iar pentru Brad, un gest sinucigaș. Încet, dar sigur, sub conducerea unui „cerșetor” la ușa Guvernului, Bradul se stinge atât economic, cât și cultural sau social. Bradul devine orașul Mort, orașul în care nu se întâmplă nimic. Orașul care va trăi doar din amintirile frumoase ale căutătorilor de aur, ținuți la bătrânețe în frig de unul dintre artizanii închiderii minelor: sindicalistul Florin Cazacu.
