Sare-n ochi
Paradoxal, invazia refugiaților din Asia ar putea fi o lecție pentru români. Trecând peste discuția, logică de altfel, legată de plecarea lor în exod și comportamentul acestora odată ajunși în țările civilizate, rămâne totuși o lecția de îndârjire cu care musulmanii își apără credința și obiceiurile. Un grup de refugiați a refuzat alimentele trimise de Crucea Roșie, pentru că pe cutii era inscripționat simbolul creștin. Gestul este unul cât se poate de idiot în accepțiunea unui European civilizat, dar face parte din strategia musulmanilor de a-și apăra credința și tradițiile. Dincolo de fanatismul religios care naște ură și de multe ori moarte, chiar și musulmanii ponderați păstrează o doză de încrâncenare. La polul opus se află românii, care nu precupețesc nici un efort când e să-și bată joc de credința și tradițiile, pe care doar le clamează a fi multimilenare și sacre. Un prim exemplu este talciocul și isteria de la Mănăstirea Prislop. Părintele Arsenie Boca, unul dintre adevărații sfinți moderni ai Bisericii Ortodoxe împănată cu securiști, a devenit o mega-afacere. Învățăturile Părintelui nu le cunoaște aproape nimeni. Pe facebook și pe alte canale de informare îi sunt atribuite lui Arsenie Boca tot felul de texte a căror autenticitate este pusă sub semnul întrebării. La aproape o jumătate de secol de când „Sfântul Ardealului” și-a săvârșit martiriul prin închisorile comuniste și șantierele de muncă silnică, Arsenie Boca este din nou arestat. De această dată doar spiritual său este ținut bine închis în păienjenișul de interese comerciale care se dezvoltă la Prislop. Autoritățile locale din Hațeg nu se implică prea mult în acest fenomen, care ar putea să reprezinte o șansă fără precedent în dezvoltarea întregii zone. Doar câteva patrule de jandarmi se mai leagă din când în când de comercianții ambulanți care au transformat un loc sacru într-un iarmaroc. Lipsa de pioșenie a turiștilor ajunși la Prislop, incapacitatea românilor de a se comporta adecvat locului în care se află, transformă zona de la poarta mănăstirii într-un loc care nu are nici o legătură cu idea de sfințenie, rugăciune, reculegere. Oamenii care ajung la mormântul lui Arsenie Boca nu au cum să se pregătească spiritual pentru „marea întâlnire”. Atmosfera din zona mănăstirii nu induce nimic sfânt, nimic înălțător. Arsenie Boca apare aici ca un turn spre „Cer” zidit pe un morman de balegă. Dacă românii ar avea mentalitatea musulmanilor la Prislop ar fi un loc cu adevărat sfânt, unde nu ar fi nici picor de comerciant, unde toată lumea s-ar purta în așa fel încât spiritul Părintelui să nu fie deranjat, agresat, tulburat în vreun fel. Pentru noi nu contează asta. Suntem un popor care și-a construit o istorie bazată pe minciună și refuză să iasă din această falsitate. Începând cu originile noastre daco-romane și terminând cu „patriotul Nicolae Ceaușescu” aproape tot ce am învățat la istorie este fals. Necunoscându-ne valorile nu am fost învățați nici să le respectăm, pentru că ne închinăm unor idoli cu picioare de lut și ne raportăm la o scară de valori mincinoasă. O scară de valori pe care nimeni nu îndrăznește să o schimbe, perpetuând zi de zi un comportament „barbar” care ne adâncește din ce în ce mai mult într-o zonă gri, lipsită de spirit, civilizație și cultură. O zonă care poate duce foarte ușor spre fanatism, xenofobie și un naționalism prost înțeles. Dar care nu va pune niciodată în lumină valorile autentice tradiționale ci, din contră, le va îngropa în kitch.
