Sare-n ochi
Oare de ce ar avea nevoie actul de cultură, din Deva, de publicitate în valoare de 16.666 de lei, pe lună. Atât este bugetul pentru promovare în mass-media vizuală și în presa scrisă, a activității instituției de cultură din subordinea Consiliului Județean. În condițiile în care, în cea mai mare parte, presa are un parteneriat media cu aproape toate instituțiile care organizează activități culturale, prin care se asigură promovarea reciprocă, este evident că acești bani urmau să meargă cu dedicație spre anumite instituții mass-media. Și scopul nu este în nici un caz promovarea unui alt act de cultură decât, eventual, un cult al personalității celui care împarte cu dărnicie „cașcavalul” numit „bugetul Consiliului Județean”. Este foarte ușor pentru politicienii de conjunctură să-și cumpere presă cu banii contribuabililor. Iar „cățeii” ca să latre și să se gudure au nevoie să fie hrăniți. E drept că mai sunt câțiva care o fac și din convingere o vreme, dar apoi aceia vor murii de foame sau își vor găsii alți stăpâni de la care să mănânce. Aceasta este regula care guvernează, din păcate, o mare parte a presei, fie ea locală sau națională. Mănânci ca să nu fii mâncat. Cei mai mulți jurnaliști nu au variante să își facă o meserie în mod cinstit. Mulți dintre ei nici nu mai pot. Iar politicienii profită la maximum de criza morală și materială în care se zbate presa. În fond, și presa, ca și clasa politică, sunt exponenții modului de a fii, al masei de votanți sau cititori. Atât timp cât alegătorii și consumatorii de informații nu sunt selectivi, nici jurnaliștii sau politicienii nu au de ce să se alinieze unei scări de valori care ar trebui să reprezinte normalitatea în România. Dar, din păcate, această scară a valorilor morale este dată peste cap și foarte puțină lume înțelege că este spre binele tuturor ca ea să fie reechilibrată. Eforturile sunt extrem de mari și inițiativele sunt atât de izolate, încât șansele de reușită sunt minime. Merită totuși încercat! Pentru că, altfel, presa se va adânci într-o mocirlă morală finanțată, în interes personal, de cei care au acces la banul public. Este foarte ușor de menținut pe piață o televiziune în momentul în care cea mai mare parte din fondurile cu care se acoperă cheltuielile acesteia, provin din bugetul public. Nici anumite gazete on-line sau publicații conjuncturale nu pot să trăiască rău, când banul le vine, pentru servicii de promovare a „Măriei Sale” ordonatorul de credite de la Consiliul Județean sau mai știu eu ce primărie. Așa se pot explica atacurile murdare, susținerea unei stări permanente de conflict politic, frânarea oricăror demersuri de dialog între politicieni, în interesul comunității. „Cățeii”, mufați la resursele publice, au tot interesul să împartă clasa politică în tabele beligerante. În lipsa unui conflict nici ar scădea interesul stăpânilor pentru ei. Dar aceste conflicte reale sau imaginare, fără finalitate și fără o miză publică, sunt de două ori păguboase pentru muritorii de rând, înregimentați în marea masă a cetățenilor. În primul rând interesele lor nu mai sunt promovate nici de politicieni și nici de presă, prea ocupată cu războaiele între liderii politici. În al doilea rând aceste războaie sunt mari consumatoare de fonduri publice. Pentru că nici un șef de administrație locală sau județeană nu își susține presa obedientă din banii personali, ci din fonduri publice cu care ar putea să facă ceva pentru comunitate. Doar primarii din micile localități știu cât trebuie să se „umilească” pe la ușile șefilor pentru 200.000 de lei. Bani pe care fostul șef al județului, „decartelatorul” i-a aruncat dintr-o singură semnătură de pix „cățeilor”. E drept că nu direct, ci printr-o „troacă culturală”.
