Sare-n ochi
S-a deschis, în județul Hunedoara, cutia Pandorei? Timid, dar așa sunt toate începuturile, se vorbește despre șantajul în presă. Ca și cum, acum, ar fi descoperit mersul pe jos sau apa caldă, câțiva jurnaliști arată cu degetul spre alți jurnaliști. Fără nume, fără o adresă exactă, dar toată lumea (mă refer la lumea presei și cea care gravitează în jurul ei) știe despre cine este vorba. Ciudat este că articolul, de fapt bârfa ceva mai dezvoltată, a apărut pe un site care, la rândul său, este bănuit în cercurile presei hunedorene că nu ar fi tocmai un „cuib de deontologie”. Ciudată abordare a subiectului „șantajul prin presă” de către indivizi care, la rândul lor, atacă fără argumente și se fac că nu există subiecte legate de anumite cercuri politice pe care le simpatizează. În fond, șantajul este doar o parte a „mizeriilor” care pot fi făcute cu ajutorul unor organe de informare în masă. Intoxicările cu date false, propaganda subiectivă, protejarea unor politicieni prin omiterea abordării unor subiecte sensibile, toate fac parte dintr-un sistem de manipulare din ce în ce mai odios, pus la punct de unele publicații hunedorene.
Mai grav însă, în toată lupta politicienilor prin intermediul jurnaliștilor, este lipsa solidarității breslei. Este foarte grav, și trebuie eliminat din rândul gazetarilor, acel jurnalist care se pretează la șantaj. Dar la fel de grav este și când jurnaliștii sunt șantajați de clasa politică. Despre acest subiect se vorbește foarte puțin, sau chiar deloc. Mai trist este că se găsesc printre ziariști, sau pseudoziariști, indivizi care, pentru un pumn de mărunțiș, se pun în slujba politicienilor și încep chiar ei să-și șantajeze sau să-și atace colegii de breaslă transformându-se în unelte de „închis gura” presei incomode. Bârfele, articolele mincinoase, informațiile denigratoare scoase din context, atacuri murdare la adresa ziariștilor incomozi sau ale persoanelor apropiate, toate fac parte din strategia aplicată de o parte a clasei politice, prin care încearcă să-i decredibilizeze pe gazetarii care nu se aliniază propagandei oficiale. Și în fiecare județ sau oraș există o propagandă oficială.
Politicienii se luptă între ei și gazetarii sunt de multe ori înrolați în linia întâi a luptei politice. Nu se poate vorbi despre credibilitate jurnalistică în acest caz. Ziaristul are menirea să dea informația cât mai obiectiv și cât mai corect. Esența presei este credibilitatea. Ori despre ce credibilitate poate fi vorba când jurnaliștii, plătiți de o zonă gri a politicii sunt „soldați” credincioși pe frontul luptei pentru putere. De aici apar dezinformările și articolele murdare publicate în mediul on-line sub semnături false, apoi propagate pe site-urile de socializare. Adevărul și minciuna nu mai pot fi deosebite într-un amalgam de informație, care sufocă creierul și mai ales bun simțul cititorilor. Poate nu este specific doar județului Hunedoara, dar aici luptele politice se dau mai aprig în interiorul partidelor, decât între adversarii politici declarați. Iar presa partizană nu este străină acestor lupte „fratricide”, încurajându-le de multe ori, pentru că din alinierea la o tabără sau alta pot fi făcuți bani frumoși. Bani cu care anumiți gazetari sunt convinși că pot să-și cumpere ceea ce nu au avut vreodată: credibilitatea.
