Sare-n ochi
Inconștiența politicienilor scoate, din nou, în stradă românii împotriva… românilor. Masele de manevră vor fi prezente din nou în jurul Parlamentului la chemarea disperată a unei clase politice penale care ar fi bine să plece acasă în totalitate. Singurul obiectiv pentru care mai merită să iasă lumea în stradă în România ar fi alegerile anticipate. Parlamentul, în componența actuală, și-a arătat întreaga măsură a incompetenței și relei credințe în raport cu electoratul. Cu mici excepții, aleșii românilor sunt ori implicați în dosare penale, ori niște momâi care dorm în scaunele comode din Parlament, așteptând ziua în care se încasează indemnizația și eventual o pensie majorată. Cred că pot fi numărați pe degete „naivii” care cred că odată ajunși în legislativ, merită să facă ceva pentru cei care i-au trimis acolo. Și dacă analizăm bine reflectarea activității parlamentare, observăm că de cele mai multe ori, tocmai aleșii care muncesc pentru oameni sunt cei mai blamați de o presă aflată în ghearele penalilor. Ponta și, alături de el întreg corul pesedist, susține acum că imunitatea parlamentară este, de fapt, în favoarea poporului. Că există o prezumție de nevinovăție care trebuie respectată și că votul în cazul ridicării de imunitate nu trebuie să fie politic. Parcă nu aceleași lucruri le susțineau pesediștii lui Ponta în urmă cu câteva luni, când în discuție era ridicarea imunității parlamentare a Elenei Udrea, „sinistra” colaboratoare a „odiosului” Traian Băsescu. Discursul duplicitar al pesediștilor duce cu gândul la propaganda comunistă și mai poate fi crezut doar de membrii cei mai spălați pe creier ai partidului lui Ion Iliescu.
Pe plaiurile hunedorene continuă lupta fratricidă între liberali, sub privirile mulțumite de așa cadou ale pesediștilor. Unificarea dreptei trebuie făcută pe baza unor reguli stabilite la București. După bunul obicei românesc, cei implicați în procesul de unificare susțin că regulile sunt foarte bune și că dreapta trebuie neapărat să se unească într-un mare și puternic partid, cu condiția ca nu ei să fie cei vizați de dezavantajele pe care le implică fuziunea. Și în acest război găsim o mulțime de discursuri duplicitare. De la liberalii care îl înfierează pe penalul Ponta, uitând că îl au în curte pe penalul Moloț, despre care nu au rostit nici măcar un cuvânt de rău, până la pedeliștii care au obținut rezultate electorale extrem de slabe în ultimii cinci ani, dar își revendică acum o poziție privilegiată, aceea de președinte al Consiliului Județean. Dacă PDL ar fi obținut multe voturi și rezultate remarcabile la nivelul județului, așa cum s-a întâmplat în alte părți (Arad, Alba, Brașov, Cluj etc.) ar fi fost acum vioara întâi în noul PNL și și-ar fi putut impune punctul de vedere. Dar politica se face pe voturi și este evident că foștii liberali au avut rezultate mult mai bune, decât actualiii lor colegi din marele PNL, chiar și în condițiile în care au candidat pe listele USL împreună cu PSD.
Marea problemă a PNL este însă lipsa de cadre disponibile din care să fie desemnat politic un viitor președinte al Consiliului Județean. PNL a căzut acum în capcana unei strategii păguboase pe care toți liderii de partid au adoptat-o în momentul desemnării consilierilor județeni. Președinții și-au pus oameni de încredere, fără aspirații politice, din care au făcut angrenajul unei mașini de vot perfecte. Ori, în momentul căderii liderului, mecanismul mașinii de vot nu mai poate funcționa. Din mulțimea de mâini ridicate la comanda unui șef suprem, este greu de ales un nou lider.
