Sare-n ochi
Lumea virtuală începe să pună stăpânire din ce în ce mai mult pe viața, creierul și chiar sufletul oamenilor. Practic, Internetul este un loc unde se găsește aproape orice. Un singur lucru nu se poate găsi pe Internet însă: căldura sufletească. Acel fior care te străbate în momentul în care te uiți în ochii cuiva drag și simți cum prin privire se transmit sentimente, gânduri, povești. O privire poate însemna mai mult decât 1.000 de pagini scrise. Acea privire care este esența sincerității. Pentru că ochii nu vor minți niciodată. În rest, lumea virtuală este, în mare parte, construită pe minciuna și falsitatea care a pus deja stăpânire pe lumea în care trăim. Rețelele de socializare sunt niște concepte mincinoase care inundă viața reală cu informație îndoielnică. Manipularea cunoaște forme nebănuite, iar non-valorile ies în față, ascunse în spatele unor citate plagiate sau a unor poze furate de multe ori din marele coș virtual. Nimic nu mai este original pe Internet. Aici lupul poate fi prieten cu mielul și vulpea cu găina, pentru că prietenia virtuală nu valorează nici doi bani. Însăși noțiunea de prieten pe rețelele de socializare este o mare minciună. Este denaturată total ideea de prietenie, fiind dus în derizoriu acest cuvânt. Și relaționarea pe aceste canale virtuale de socializare este una mincinoasă.
În urmă cu ceva timp am făcut un experiment. Cu acordul unei colege am postat o fotografie de-a ei pe Facebook, cu un mesaj din care se înțelegea că ar fi murit. La paza unei tinere de 26 de ani, care ar fi trecut la cele veșnice, au fos scrise 14 mesaje în care expeditorii se întrebau dacă sinistra știre este adevărată sau nu. În schimb aceeași imagine a dunat 1.569 de like-uri (aprecieri). Cât de corectă poate fi comunicarea și cât de sinceră părerea prietenilor virtuali, dacă peste 1.500 dintre ei au apăsat butonul „îmi place” , în fața pozei care anunța decesul prietenului virtual. Aceasta este lumea virtuală. O mare minciună de la un capăt la altul, o formă de refulare a frustrărilor și de exprimare a sentimentelor pe care în viața reală, greu le-ar putea cineva expune. Grav este că odată prins în tentaculele Internetului omului modern, comod, îi este greu să mai coboare în viața reală. Pe Internet ai totul la îndemână, comunicare, informație, azi-mâine până și mâncare virtuală. Copii învață să mânuiască calculatorul înainte de a învăța să scrie sau să citească, iar oamenii mari se raportaeză la el ca la un sfânt modern.
Redacțiile ziarelor, instituțiile și firmele ar paraliza dacă nu ar avea acces o zi la Internet. Cărțile rămân de cele mai multe ori prăfuite pe rafturi, în timp ce lumea citește cu nesaț e-book-uri, adică un fel de cărți virtuale. Motoarele e căutare au înlocuit profesorii și știu orice despre oricine. Oamenii au început să confunde viața reală cu cea virtuală. La un moment dat mi-am rărit lista de prieteni de pe Facebook. A venit un om eliminat din aceea listă să-mi ceară scuze, dacă a greșit cu ceva, și să-mi ceară explicații de pentru decizia de a-l scoate din din lista de prieteni. Degeaba i-am explicat că am aceeași stimă pentru el, că relația noastră nu s-a alterat cu nimic, ci doar că nu mai vreau prieteni virtuali. A plecat de la mine cu o urmă de îndoială în suflet. Categoric, există și oameni normali, care nu se raportează în viața de zi cu zi la lumea virtuală. Pentru care o strângere de mână contează mult mai mult decât un „like” pe Facebook, iar un zâmbet nu poate fi înlocuit cu o poză postată în mediul virtual. Oameni care apreciază răsfoitul unei cărți bune și mirosul de cerneală proaspătă de pe pagina unui ziar tocmai ieșit din tipar. Dar acei oameni încep să fie sufocați de maniacii Internetului, târâți efectiv în lumea virtuală și raportați la valorile false ale acesteia.
