Sare-n ochi
În ultima perioadă, în presă, audiența se măsoară, din ce în ce mai des, în numărul de „like-uri”, „share-uri” și vizite pe pagina de web a ziarului sau a televiziunii, după caz. Printre materialele cu cea mai mare priză la public se numără cele care au ca subiect Castelul Corvinilor. Cei care se ocupă, în ultimii ani, de promovarea edificiului au făcut o treabă atât de bună, încât castelul strânge cele mai multe aprecieri pe rețelele de socializare, atunci când devine material de presă. Fie că se vorbește de aspecte pozitive, fie că în discuție apar și aspecte negative (invariabil, mai există și mici probleme, lipsuri, inadvertențe). De pildă, materialul „10 lucruri mai puțin știute despre Castelul Corvinilor”, apărut pe site-ul cotidianului nostru, cu ceva timp în urmă, se numără, lejer, în top trei, cele mai citite, răspândite, vizualizate și apreciate materiale regăsite în „Glasul Hunedoarei”. Cu siguranță, lucrurile stau aproape la fel și atunci când vorbim de cotidianele naționale, existând un adevărat „boom” în acest sens. Iar asta nu poate decât să (ne) bucure. Nu mai departe de week-end-ul trecut, cu prilejul evenimentului „Noaptea muzeelor”, peste 5.000 de vizitatori au trecut pragul edificiului, în doar câteva ore, pentru a se bucura de evenimentele gândite de organizatori!
În mod evident, numărul turiștilor a fost și mai mare cu prilejul găzduirii „Târgului European al Castelelor”, la începutul acestei luni, semn că lucrurile merg într-o direcție bună acolo. Practic, hunedorenii au alături o adevărată „comoară” și încep să profite din ce în ce mai mult de valul crescând de popularitate. Și totuși, cred că încape loc de mai bine. În prețul unui bilet de intrare (care variază între 20 și 30 de lei, în funcție de anotimp – referindu-ne la cel întreg), vizitatorii cred că ar putea vedea și experimenta mult mai multe lucruri. Deja știm că edificiul este spectaculos prin definiție. E impunător de la prima vedere, din orice unghi l-ai privi, înainte de a-i trece pragul și de a plăti biletul propriu-zis. Doar că imaginea aceasta trebuie să se continue și dincolo de ziduri. Pe scurt, e nevoie de mult mai mult dinamism, de mult mai multă culoare. Turistului trebuie să-i oferi o poveste. Fabricată (cum e cazul multor edificii, locuri de pe mapamond) sau cu o bază reală, ea trebuie să existe.
Cred că absolut de fiecare dată când am trecut pragul castelului m-am întrebat, plimbându-mă prin multitudinea de încăperi, cărui scop deserveau ele la începuturi, ori de-a lungul sutelor de ani. „Camera torturilor” și „temnița” de la intrare – deși ușor forțate, prind foarte bine la public, iar ideea trebuie propagată și mai departe, în „inima” castelului. Simt nevoia să fiu salutat sau să mă intersectez cu domnițe, cavaleri și tot felul de alte personaje din istorie, fie că în „pielea” lor intră voluntari, fie că sunt simple figuri de ceară. Vreau să văd încăperi din ce în ce mai vii, pline cu mobilier istoric și cu fel și fel de lucruri, care mai de care mai aparte. Vreau povești cu care să rămân pe drumul spre casă. Și dacă nu eu, sau noi, atunci măcar copiii. Nu cred că puștii vor uita prea repede o întâlnire pe viu cu un cavaler care să-i așeze pe cap un coif, care să-i dea voie să tragă cu arcul, ori să mânuiască o sabie pe măsura-i. Ori posibilitatea de a vedea un fierar care bate de zor potcoave sau făurește scuturi, ori o domniță în rochia-i vaporoasă în așteptarea unui nobil. Și exemple ar mai fi. Finanțe, imaginație și ambiție mai trebuie. Primul aspect nu mai e chiar atât de greu de întâlnit, iar celelalte două sunt sigur că se regăsesc printre calitățile oamenilor care se ocupă de Castelul Corvinilor. Așa că, hai să facem Castelul și mai viu și mai colorat! „Like-urile” vor curge. Și pe viu și în spațiul virtual. Garantat!
