Sare-n ochi
Într-o lume în care informația ne inundă până la înec, orice om poate să propage idei, judecăți de valoare și știri toxice. Practic nu mai există niciun filtru care să stea între beneficiarul informației și furnizorul acesteia. Singura sită care ar putea să cearnă din noianul de știri și păreri ar fi educația, dar sistemul românesc a reușit să o pună pe butuci, astfel încât nici măcar persoanele cât de cât instruite nu au capacitatea să discearnă între sursele de informații, profesionalismul și credibilitatea acestora. Profesioniștii informației livrate către publicul larg ar trebui să fie jurnaliștii. Dar oricine, jurnalist sau nu, poate acum să propage informații pe bloguri și rețelele de socializare. Informații tratate într-o manieră neprofesionistă, neverificate, date din surse de cele mai multe ori necredibile, doar ca „informatorul” și „răspândacii” lui să se dea informați. Facebook-ul, un spațiu virtual public, este folosit de unii impostori ca instrument de șantaj și de alții ca mijloc de refulare pentru complexe și frustrări.
Meseria de jurnalist nu este una ușoară, și nu oricine poate să o facă. Este nevoie de mult mai mult pentru a deveni gazetar, decât să stăpânești limba română sau să ai un vocabular bogat. Nu oricine cunoaște la perfecție gramatica poate să ajungă jurnalist, cum mulți scriitori talentați nu au avut capacitatea de a scrie la gazete. Ca să devii jurnalist, în adevăratul sens al acestui termen, ai nevoie de capacitate de sinteză, de spirit de observație, de o vastă experiență de viață, cultură generală cât mai temeinică și în primul rând bună credință în raport cu cititorii, telespectatorii sau ascultătorii tăi. Or, despre ce bună credință față de cititori pot vorbi acei gazetari virtuali care-și păcălesc cititorii cu titluri bombastice de tipul: „Vezi ce a spus Arsenie Boca despre viitorul României” sau „Vine sfârșitul! Vezi aici cât mai are de trăit planeta!”. Odată accesat materialul, găsim informații fâsâite. Aflăm că Arsenie Boca a spus o banalitate sau că sfârșitul lumii va veni peste două mii de ani, când oricum vom fi de mult „oale și ulcele” și nu ne va afecta cu nimic. Asemenea păcăleli demonstrează că jurnaliștii care se dedau la ele nu-și respectă nici cititorii și nici meseria. Ei caută doar audiența. Lupta pentru audiență, atât în mediul online, cât și la televiziune a dus la „manelizarea” actului jurnalistic, la bagatelizarea acestuia și golirea știrilor de informație utilă consumatorului de presă.
O altă categorie de pseudo-jurnaliști sunt o parte dintre bloggeri. Practic e foarte ușor de făcut un blog. Există platforme specializate pentru asta și oricine crede că este capabil să furnizeze informații poate să devină blogger. Atâta doar că prelucrarea informației este în acest caz și mai deficitară. Bloggerii se cred jurnaliști, dar nu sunt. Nu au sursele, experiența și cunoștințele necesare să fie jurnaliști profesioniști. O informație neverificată după regulile jurnalismului și postată pe blogul lui Sebastian Bârgău a favorizat moartea unui copil. Bloggerul, amator în gestionarea informației, nici măcar nu a conștientizat gravitatea demersului său și recidivează în împrăștierea în spațiul virtual a unor știri sau pseudo- anchete. Sursele lui dau întotdeauna informații care să-i avantajeze jocurile pe care le face, niciodată gratis. Pentru că sunt și oameni (de obicei politici) care cred în valoarea bloggerilor și a blogurilor și sunt dispuși să plătească pentru a fi promovați pe orice cale. Problema cu acești indivizi care se zbenguie în mediul virtual și se joacă de-a jurnalismul nu este doar lipsa de pricepere, de experiență și de bună credință, ci și agresivitatea și incapacitatea de a ieși din propria paradigmă. Un asemenea individ crede că toată lumea procedează într-o situație dată așa cum ar proceda el. Dacă bloggerul ia bani pentru propagarea unei informațiiare impresia că și jurnalistul este plătit pentru același lucru. Ceea ce nu este departe de adevăr, jurnalistul primește un salariu pentru meseria lui, în timp ce bloggerul își vinde conștiința. Problema este că în lumea virtuală apar asemenea personaje care murdăresc orice demers onest jurnalistic. Dacă ei au o părere despre un om sau un eveniment, oricine se exprimă contrar acestei păreri este cumpărat. Și este firesc să gândească așa din moment ce ei înșiși sunt oricând de vânzare pentru un pumn de mărunțiș. Și când nu-l primesc… ce mai contează că moare câte un copil.
