Sare-n ochi
Nu era nevoie să vorbească Theodor Atanasiu (căsătorit Bijboacă) despre lucrăturile dintre vechii liberali și pedeliști. Este evident că cele două tabere se luptă pentru fotoliile dreptei, prea puține după crearea unui mare partid. Un colos cu picioare de lut. Interesele dreptei nici nu există în ecuația asta. Există doar interesele unor baroni locali, care au făcut un pas în spate și conduc în continuare partidul, prin intermediul unor marionete. Chiar și Klaus Johannis pare a fi o astfel de marionetă dirijată de Mihalache, în mâna unor cercuri de interese. Nici apariția Alinei Gorghiu în fruntea partidului nu este o promovare naturală a unui lider autentic, ci tot o manevră a unor cercuri care preferă să stea în umbră, lăsând o tânără politiciană să le reprezinte interesele. De cealaltă parte, PDL nu s-a reformat deloc. În afară de plecarea oamenilor credincioși lui Traian Băsescu, toti baronii PDL sunt în continuare în conducerea partidului mai mult sau mai puțin vizibili. În județele conduse de aceștia, vechii liberali nu au prea multe de spus. Dar așa cum spunea Atanasiu, vechiul PNL controlează 28 de județe, ceea ce înseamnă că, la nivel național – unde se ține seama de reprezentativitate – va controla fără probleme noua formațiune de dreapta.
Tocmai de aceea nu-l interesează dacă la Arad, Alba, Cluj sau Brașov, câțiva lideri PDL se amăgesc cu senzația că sunt tari. Politica mare se face însă la București, unde cine deține majoritatea conduce partidul. Unul dintre liderii fostului PDL, Gheorghe Falcă, l-a văzut, pentru o seară, pe Atanasiu ieșit din politică. Luni însă a fost mult mai conciliant, după ce, probabil, a primit asigurări că rămâne „jupân” în Arad, unde PNL nu emite pretenții. Aceeași atitudine o au și Mircea Hava de la Alba sau Gheorghe Scripcaru de la Brașov. Nu întâmplător, discuția care a „transpirat” în presă a avut loc în „bârlogul” unui alt baron PDL, Ioan Oltean din Bistrița, care însă este suspect de tăcut în ultima vreme. Nici în județul Hunedoara lucrurile nu stau altfel decât cum reies din discuția lui Atanasiu cu activul de partid din Bistrița. Bogdan Țîmpău, marionetă pusă de Moloț în fruntea partidului, duce o luptă surdă cu Dorin Gligor, liderul fostului PDL.
Misiunea lui Țîmpău nu este deloc grea, în condițiile în care Gligor are în spate o echipă destul de șubredă, fără niciun primar alături de el. Nici Țîmpău nu are nevoie de edili și potențialele voturi pe care aceștia le au în spate, ci de oameni obedienți și legați de bunăvoința liderului ca, odinioară, iobagii de glie. Atât Țîmpău, cât și Gligor au promovat în conducerea noului PNL oameni „credincioși”, dar dependenți în totalitate de partid. Excepțiile, puține, nu fac decât să întărească regula. Astfel s-a ajuns la situația în care, practic, noul PNL este condus de oameni care în lipsa postului de la partid nu ar fi capabili să facă nimic. Țîmpău este mulțumit cu încă un mandat de parlamentar, acesta fiind prețul pe care l-a cerut pentru fidelitatea față de Mircea Moloț. Gligor și-ar dori și el un loc călduț în fruntea Consiliului Județean sau poate un fotoliu de parlamentar, dar la cum arată „frontul” din noul PNL, șansele echipei lui de a se impune sunt destul de mici. Baronii PNL și cei PDL și-au împărțit sferele de influență și nu vor lupta pentru altceva decât pentru propriul interes, sacrificând practic în mâna „coechipierului” organizațiile slabe, cu șefii lor cu tot. Până la urmă Theodor Atanasiu a avut dreptate. Pedeliștii care nu sunt suficient de puternici vor dispărea, odată cu identitatea fostului partid al lui Băsescu.
