Sare-n ochi
Există oameni în lumea asta care dacă nu fac pe deștepții, mor instantaneu. Pot mai degrabă să nu respire, să nu mănânce, ba chiar și să nu doarmă, dar dacă nu fac pe deștepții se prăpădesc pe loc și odată cu ei întreg universul se duce de râpă. Ăsta este comportamentul unui blogger hunedorean. Aș spune că e un fel de Don Quijote, dacă ar avea candoarea personajului lui Cervantes. Dar nu are niciun fel de candoare. Poate doar ardoare. Ardoare de a împroșca cu noroi peste tot pe unde a mâncat și de a mușca cu ferocitate toate mâinile care l-au hrănit cândva. Autointitulat „Visurât”, personajul nu a făcut nimic în viața lui, preferând doar să fenteze naivii care au crezut în poveștile lui cu premii bloggerești și audiențe mult umflate sau irelevante. Un neica nimeni, un om care nu a „construit” nimic în cei peste 30 de ani în care a făcut umbră pământului, care nu a avut niciodată altă responsabilitate în afară de hrănirea propriului stomac și din când în când a unui orgoliu nemăsurat. Cu atât mai mare cu cât mai mărunt este caracterul acestui personaj sordid. Ascuns bine în spatele unui blog și al apartamentului soției, soacrei și socrului, ardeleni suficient de ospitalieri încât să-și cazeze și să-și hrănească ginerele pripășit de pe meleaguri moldave, ”Visurât”, pe numele său adevărat Sebastian Bârgău, se joacă de-a jurnalistul investigator, de-a justițiarul și mai nou de-a societatea civilă. Are păreri bazate pe nimic, din moment ce în viața lui realizările bloggerului justițiar sunt sinonime cuvântului nimic. Și-a făcut chiar un titlu de onoare din a nu face nimic, fiind mândru că nu suportă să aibă șefi, orgoliul său fiind suficient de puternic ca să poată accepta sfaturile sau coordonarea cuiva. Nu a învățat în cei șapte ani pe care ar fi trebuit să-i petreacă acasă că a greși este omenește și atunci când greșești este tot atât de omenește să-ți ceri scuze. Pentru el nu există îndoieli, ci doar certitudini. Certitudinea părerilor sale irefutabile, a adevărului absolut pe care i l-a pus maică-sa în straițî, alături de boțul de mămăligă, când l-a trimis în Ardeal. Timp de câțiva ani a reușit să păcălească comunitatea bloggerilor cu tot felul de acțiuni irelevante în care are pretenția că promovează județul Hunedoara. Anul trecut a luat de la un om de afaceri din Hunedoara o sumă colosală pentru o astfel de acțiune. A mai prostit câțiva primari darnici cu banul public și o serie de oameni de afaceri care nu au putut spune nu în fața insistențelor și a presiunilor pline de tupeu și lingușire ale „coșmarului” de blog. Anul acesta mușcă mâna care l-a hrănit și care i-a dat suficienți bani pentru o acțiune de doi lei, încât o familie cu doi membri să trăiască decent un an. Acum a schimbat stăpânul! Acum l-a prostit pe primarul Devei, Petru Mărginean gudurându-se pe lângă el ca un cățel de poșetă pe lângă stăpânul cu bombonul în mână. „Hai, Bubico, la Goe să-ți dea bombon!” Și Bubico vine cu blogul în dinți, cu Facebook-ul la zgardă, mârâind amenințător la toți cei spre care îl asmute răsfățatul gelat, Goe. Până la urmă, un impostor va fi întotdeauna acceptat de personajele mediocre și la fel de lipsite de caracter. În fond cine se aseamănă se adună!
Mai multe despre bloggerul cu pretenții de jurnalist de investigație și cât de mult rău poate să facă el celor din jur puteți citi accesând linkul de mai jos. Veți vedea cum Bârgău, din prostie și orgoliu, riscă să zădărnicească o campanie umanitară. Cât de credibile mai pot să fie părerile lui?!
http://www.catavencii.ro/cand-bloggerii-se-joaca-de-a-jurnalistii-si-de-a-Dumnezeu/
Concluzia atât în ceea ce-l privește pe individul cu blog, cât și pe primarul Mărginean, care alege să plătească un asemenea personaj imoral, este că acolo unde educație nu este, degeaba sunt funcții sau cuvinte. Ele vor fi veșnic lipsite de conținut, ca o talangă goală pusă la gâtul unei vaci care se crede capră neagră.
Pe scurt povestea se rezumă la asta: Un copil grav bolnav are nevoie de tratament costisitor! Părinții disperați inițiază o campanie de strângere de fonduri bănești. Intervine civicul, justițiarul, investigatorul, părerologul Sebastian Bârgău și publică o porcărie de material scos din interacțiunea cerebelului său bolnav și a caracterului său infect și îi acuză pe părinții disperați că vor să înșele lumea, fără să le ceară un punct de vedere, cum ar fi făcut un jurnalist. Lumea devine reticentă și campania continuă „cu frâna trasă”. Banii se adună mult mai greu și copilul se stinge. Cu banii adunați, părinții fac un centru de zi ca să aline măcar suferința altor micuți suferinzi. Blogerul Vis Jegos își găsește alte victime pe care să-și descarce frustrările fasciste de jurnalist ratat. Fără scuze, fără remușcări… Fără caracter!
