Sare-n ochi
Este de neînțeles atitudinea autorităților locale față de sănătatea publică a copiilor. Secția de Pediatrie a Spitalului Județean din Deva este într-o stare deplorabilă. Recent presa din Valea Jiului scria despre Pediatria spitalului din Petroșani ca despre un loc al groazei. Copiii bolnavi din județul Hunedoara sunt în general trimiși la Clinica de Pediatrie din Timișoara, unde lucrurile nu stau mult mai bine decât în Deva sau Petroșani. Oare chiar a ajuns Pediatria un fel de rudă săracă a medicinei românești? Oare copiii bolnavi din zona Devei sau cei din Valea Jiului nu merită puțin mai multă atenție? Spitalul din Deva a trecut printr-o serie de lucrări de renovare, care mai de care mai controversate. De la lucrările făcute de firmele liberalului Alin Simota, pentru care s-a ales cu dosar penal, până la renovările cu scandal, făcute la secția de Interne, aproape toate investițiile au fost marcate de suspiciuni și scandaluri. Este aproape o prezumție că cineva din administrație a profitat de pe urma acestor investiții. Puteau să ia liniștiți parandărăt și de la renovarea Pediatriei, dar să facă o secție decentă pentru micuții bolnavi aflați și așa, împreună cu părinții, într-o situație dificilă. O simplă vizită la secția de Pediatrie a spitalului din Deva poate îngrozi un adult sănătos, cu atât mai mult un părinte al cărui copil este bolnav. Holurile și saloanele aflate într-o clădire veche și neîngrijită nu prezintă confort nici fizic, dar nici psihic. Atmosfera apăsătoare din sălile de așteptare unde se înghesuie de-a valma părinții cu copii bolnavi și însoțitorii acestora induce mai mult teamă și disperare pentru niște oameni care oricum au motive întemeiate să fie speriați. Medicii se descurcă cum pot în aceste condiții, fiind nevoiți să muncească sub stare de stres. Stres care își pune amprenta pe comportamentul cadrelor medicale în relația cu părinții copiilor bolnavi. De multe ori mamele disperate susțin că nu li se comunică diagnosticul sau sunt pur și simplu trimiși la Timișoara pentru ca micuții bolnavi să primească un „verdict” în ceea ce privește boala de care suferă. Stau internați în saloane mizerabile, unde copiii dorm pe saltele mucegăite, cum am văzut în spitalul din Petroșani, iar mamele sunt nevoite să le vegheze somnul tulburat de boală stând nopți întregi pe câte un scaun incomod. Nu aș dori nimănui să trăiască sentimentele unui părinte cu copilul bolnav, trimis fără un diagnostic, o explicație sau măcar o vorbă de încurajare către Clinica din centrul universitar. Aș fi bucuros dacă cineva din conducerea Spitalului ar încerca să-și dea jos haina de medic sau de manager numit politic și ar empatiza puțin cu acel părinte. Cam ce gândește timp de câteva ore cât durează drumul până la Timișoara?! Ore în care incertitudinea față de starea de sănătate a copilului îi sugrumă efectiv sufletul. Ore în care, în mintea părintelui disperat, copilul său luptă pentru o viață și așa încă șubredă. O oră în care, mulți părinți fără experiență au senzația că pierd pruncul cu febră sau care plânge fără să poată fi alinat. Din păcate, medicii tratează problemele rece, cu un pretins profesionalism (de parcă profesionalismul implică lipsa sufletului), iar managerii și șefii lor ierarhic superiori sunt mult prea interesați de jocurile politice și afacerile din jurul acestora, decât de suferința oamenilor. Suferința pe care ei sunt plătiți să o aline!
