Sare-n ochi
Este bine să înțelegem cum funcționează alianțele politice în România – numai în funcție de interes – și cum își dau la gioale „aliații”, mai abitir când sunt în alianță, decât în dușmănie. La duplicitate, nu ne bate nimeni. În septembrie 2006, românul de rând încă mai credea că există Alianța D.A. și că adevăratul dușman este PSD. Când colo, pentru a pune control pe servicii, pentru a avea cu ce și-o trage „partenerii” între ei, indiferent de cum vor face permutările viitoare pe scena politică, politicienii își puneau piedică pe coridor de câte ori aveau ocazia. Asta ne dezvăluie și trista realitate a faptului că, din cauza mentalității acestor politicieni, România a rămas tot un stat securistic, la cheremul celor care știu, și vor ști întotdeauna, cum să instrumenteze un dosar. Este interesant faptul cum, la nominaliările lui Maior la SRI și Săftoiu la SIE din septembrie 2006, PNL s-a simțit trădat. De fapt trădat s-a simțit oportunistul „vânător de securiști” Marius Oprea care credea că va obține el nominalizarea de la SRI. Cică miza nu era controlul asupra celor două servicii (controlate oricum de prim-adjuncții lor – a căror orientare politică este dată, ca la giruete, de cine este la putere), ci a întregului sistem de securitate al României. Mai pe scurt, în epocă miza ar fi fost legată securității pentru care Băsescu și Popescu Tăriceanu se războiau încă din luna decembrie 2005. Iar autorul proiectului de legi era Marius Oprea.
Care declara că știe că există o „coaliție“ împotriva acestor proiecte și că legile au și fost modificate în sensul „captării bunăvoinței“ PD: adică STS era pregătit să treacă în subordinea lui Vasile Blaga (la Interne, alături de SPP), fiind luat din subordinea lui Zsolt Nagy (acum proaspăt pușcăriaș) de la Ministerul Comunicațiilor. Cică din perioada aceea de frământări și lupte pentru acapararea serviciilor ar data ideea conform căreia șefii serviciilor ar trebui să fie numiți din Opoziție, iar „autorul” ar fi… Mircea Geoană. Adică „Prostănacul” a ieșit la televizor cu această idee – dar liberalii, deja bine montați de către cuplul Patriciu – Roșca Stănescu împotriva lui Băsescu și PD, îl suspectau de „hiclenie” pe primul – mai ales că într-o bună dimineață de luni, niște paparazzi i-au fotografiat în poarta Cotroceniului pe Geoană și Maior într-o vizită la o cafea.
Așa că liberalii au ripostat mânioși și i-au pus o piedică pe coridorul puterii lui Vasile Blaga, respingându-i nominalizarea lui Alexandru Boer, șeful de cabinet, la șefia UM 0962. Să înțeleagă și acesta că nominalizarea stă și în pixul lui Popescu Tăriceanu.
Moment în care intervine Băsescu și mută spre validare către Parlament numirea lui Claudiu Săftoiu la SIE, la pachet cu numirea lui George Maior la SRI. Istoria ne arată că mișcarea i-a reușit. Atât de bine încât Claudiu Prostoiu și-a dat cu stângu-n dreptul la șefia SIE, fiind rapid schimbat, și – împreună cu soția, celălalt „Pufulete” consilier prezidențial -, s-a vărsat în PNL (cam așa se mușcă mâna care te hrănește în politică). În ceea ce-l privește pe Maior, vom mai avea ocazia să scriem și să citim în ce condiții a rezistat atâta vreme în funcție.
Nominalizările au trecut prin Parlament cu ajutorul PD, PSD, UDMR, deputații minorităților și foști și actuali măreți peneliști de ieri și de azi, precum Raluca Țurcan, Cristian Boureanu.
