Sare-n ochi
În urmă cu mai mult de doi ani am scris următorul text. Mi-am adus aminte de el în momentul în care am auzit tot mai multe voci de militari care vorbesc despre iminența unui atac al Rusiei împotriva unei țări NATO. Și cum România este periculos de aproape de zona de conflict aflată deja în flăcările războiului, iar rușii au tot interesul să limiteze accesul NATO la Marea Neagră, viitorul poate să nu fie prea optimist.
Criza datoriilor suverane a aruncat lumea în haos. Practic, Europa şi probabil ţările dezvoltate din America au nevoie de o schimbare radicală de sistem economic. Economia de piaţă şi-a atins limitele şi nu văd o altă ieşire decât resetarea sistemului, pornirea de la un moment zero pe un alt drum. Când va veni acest moment zero este greu de anticipat, dar sunt semne că nu este departe ziua în care ţările bogate vor fi nevoite să decidă resetarea economiei mondiale. Statele Unite au atins deja un prag îngrijorător al datoriei publice. Economia americană, considerată cea mai puternică din lume, nu mai poate susţine cheltuielile publice. Nici Europa nu se simte foarte bine din acest punct de vedere. Discuţiile din aceste zile referitoare la bugetul Uniunii Europene sunt dovada clară a problemelor cu care se confruntă bătrânul continent. Mişcările sociale tot mai ample din ţările europene şi SUA pun presiune pe guverne şi obligă politicienii să ia măsuri radicale. Motoarele economice ale Uniunii, Germania, Anglia, Franţa, gâfâie împovărate la rândul lor cu probleme interne. În aceste ţări, populaţia începe să fie nemulţumită că banii publici ajung, prin intermediul bugetului UE, în ţări mai sărace. Până la urmă fermierul din Scoţia, care plăteşte impozite, nu are nimic de câştigat dacă ţăranul român primeşte subvenţie pe terenul pe care nici măcar nu-l lucrează. Presiunile contribuabililor din ţările care „finanţează” bugetul Europei ar putea duce chiar şi la destrămarea uniunii.
Tot mai mulţi analişti vorbesc despre pericolul recrudescenţei comunismului mai ales în zonele sărace ale bătrânului continent, unde populaţia are nostalgia statului protecţionist şi a economiei centralizate. Poate că o combinaţie între libertăţile democratice garantate în statele capitaliste şi un control al statului în ceea ce priveşte producţia şi consumul ar fi soluţia pentru reformarea radicală a economiei mondiale. Deschiderea pieţelor şi lipsa oricăror politici protecţioniste au dus la scăderea dramatică a economiei europene în favoarea ţărilor asiatice, unde forţa de muncă şi materia primă este mult mai ieftină.
Lipsa unei polarizări reale a puterilor economice şi a unei concurenţe, în condiţiile globalizării economiei, este un factor perturbator pentru statele în curs de dezvoltare. Statele Unite şi Europa au adoptat politici economice comune, în timp ce Rusia nu există decât ca un „jandarm” în domeniul resurselor. Concurenţa pe piaţa produselor de larg consum şi a serviciilor este practic mimată de companii multinaţionale care-şi reglează interesele în spatele uşilor închise. Sistemul comunist din China pare o soluţie pentru revitalizarea economiilor ţărilor dezvoltate. Dar din punct de vedere cultural şi istoric, pentru cetăţenii occidentali, comunismul, chiar şi cu faţă umană, este inacceptabil în momentul de faţă.
În situaţia economică actuală este evident că ziua „Zero” se apropie vertiginos. Rămâne doar de văzut dacă resetarea economiei mondiale se va face haotic şi violent sau controlat după o strategie unanim acceptată de puterile lumii.
De atunci Rusia a anexat Crimeea și amenință cu dezintegrarea Ucrainei. Europa este la rândul său divizată din cauza intereselor economice pe care diverse state le au față de Moscova. SUA se regăsește din ce în ce mai puțin în postura de lider autoritar al țărilor occidentale, scandalurile bine ascunse, dar existente, legate de interceptări telefonice și supravegherea operativă a liderilor unor țări din Uniunea Europeană de către CIA demonstrează o stare tensionată între partenerii NATO.
