Sare-n ochi
Mircea Moloț era săltat de mascați din biroul său, dar cei mai mulți lideri liberali refuzau încă să accepte că au avut în fruntea lor un președinte corupt. Din slugărnicie sau pur și simplu îndoctrinați și cu creiere spălate, unii parlamentari, cei mai mulţi directori, chiar și câțiva primari erau gata să se arunce în genunchi în fața dubei care le ducea șeful la DNA, cu lacrimi în ochi și fețele schimonosite de durere după model nord-coreean. În partid a început o luptă aprigă pentru păstrarea vechilor privilegii, aproape medievale, instaurate de seniorul Moloț.
Norocul lui Băsescu a fost că tocmai a plecat de la Cotroceni, altfel cu siguranță că și fostul președinte liberal ar fi fost, după modelul Voiculescu, o victimă inocentă a justiției băsiste, un deținut politic al cărui loc ar fi trebuit să stea între eroii neamului românesc. Gașca fidelă lui Moloț s-a regrupat rapid în jurul liderului lăsat cu „limbă de arest la domiciliu”, Bogdan Țîmpău, juniorul ajuns peste noapte să joace în echipa mare, tocmai pe postul lăsat liber în urma „accidentării” eternului căpitan. Refuz să cred că tânărul parlamentar, ajuns președintele PNL Hunedoara, este atât de îndoctrinat sau neinformat încât să creadă în nevinovăția unui om care a ținut timp de 10 ani județul Hunedoara în sărăcie și a subordonat propriilor interese întreaga administrație. Cred mai repede că este vorba despre o negare a unei realități mult prea crude ca să fie recunoscută public. Liberalii s-au comportat cu Moloț ca și cu un părinte bolnav al cărui sfârșit iminent nu vor să-l recunoască, crezând astfel că nu se va produce. Și totuși s-a produs! Începând de astăzi, Moloț nu mai este șeful județului. Comportamentul docil și de-a dreptul slugarnic al discipolilor săi este una dintre cele mai păguboase strategii politice. Cadavrul politic al lui Moloț ar fi trebuit îngropat înainte de a intra în putrefacție. Bogdan Țîmpău și cei grupați în jurul lui au preferat să-l țină în văzul lumii până când nu cred că mai exista un alegător în județul Hunedoara care să nu le fi văzut șiroaiele de lacrimi pe obraz și fețele schimonosite de durere la pierderea celui mai mare corupt al județului. Această priveghere îndelungată și publică la catafalcul politic al lui Moloț ar putea să coste mult noul PNL. Prețul ar putea fi pierderea conducerii consiliului județean în detrimentul PSD.
Va fi foarte greu să convingă Bogdan Țîmpău că o echipă care l-a plâns pe Moloț poate fi curată, cinstită și de bună credință față de județul Hunedoara. Că păpușile și-au pierdut cu totul sforile pe care le ținea cândva în mână baronul căzut astăzi la pământ. Va fi greu pentru PNL să-și regăsească cadența după o astfel de lovitură, cu atât mai mult cu cât marii beneficiari ai „epocii” Moloț, Costel Avram, Dan Stoian, Călin Laza, Vasilică Potecă, Vetuța Stănescu, Nelu Ardelean, Liliana Ţolaş, Mariana Deac, Ioan Prip, Liviu Antal, Viorica Codoreanu, Daniela Sălăjan, Viorica Popescu, Petru Mărginean și mulți alții vor accepta cu greu să-și piardă privilegiile și să lase o nouă echipă să preia frâiele partidului. Norocul liberalilor ar fi ca în frământările ce au loc la București, guvernul să nu se grăbească să declanșeze alegeri anticipate pentru președinția Consiliului Județean Hunedoara, dând astfel noului președinte şansa să reformeze organizația și să o recredibilizeze.
Tânărul președinte Bogdan Țîmpău poate să urce într-un tren care să-l ducă departe, spre vârful carierei politice, sau poate să rămână într-o gară sordidă numită Hunedoara. Succesul său va fi garantat dacă va înțelege că Mircea Moloț este istorie, și o istorie urâtă pentru PNL. Ţîmpău trebuie să înțeleagă că mănușile de catifea nu-și au locul în politică și să pornească la drum cu o echipă nouă, din care să dispară toți profitorii „regimului” Moloț. Va fi o luptă grea între ce a fost și viitor, dar dacă nu și-o asumă, Ţîmpău va rămâne veșnic ancorat în trecut.
