Sare-n ochi
Un comando terorist, se presupune că musulman, a omorât cu sânge rece 10 jurnaliști francezi. Tot cu sânge rece trebuie analizat acest atentat terorist. Creștinii și musulmanii trăiesc în două lumi diferite. În lumea civilizată, occidentală, am ajuns din punct de vedere religios în anul 2015. Asta înseamnă că evoluția spirituală a creștinilor s-a adaptat la valorile lumii moderne. Timp de 2015 ani de la nașterea lui Iisus Hristos comunitățile creștine au trecut prin mai multe etape de evoluție și maturizare. Astăzi vorbim despre libertate de exprimare și liberă circulație. Avem la dispoziție mijloace rapide și eficiente de comunicare, am ajuns pe lună și zburăm în cosmos. Știința a ajuns să disece vietățile până la nivel subcelular și materia până dincolo de nucleul atomilor. Și cu toate astea, mai sunt oameni care cred în bărbosul care stă undeva în cer și le vede pe toate, le evaluează pe toate, le pedepsește pe toate. Mai crede lumea în focul iadului și grădina raiului. Chiar pentru aceste rânduri sunt convins că există pupători de moaște care ar fi gata să mă pună la stâlpul infamiei și chiar să arunce în mine cu pietre dacă nu m-ar „împăna” cu ceva plumbi.
Și toate astea în condițiile în care noi, creștinii, avem 2015 ani spirituali. Din punct de vedere spiritual musulmanii sunt abia în anul 1392. Calendarul islamic începe cu data 1 muharram, anul 1 hegira , dată care corespunde în calendarul gregorian cu data de 15 iunie 622 d. H., și reprezintă începutul erei islamice marcată de strămutarea profetului Muhammad de la Mecca la Yathrib (viitoare Medina). Să ne gândim ce făceau creștinii în 1392. Câți așa ziși eretici ardeau pe rug pentru că îndrăzneau să-l ia în râs pe Dumnezeu. La 1392 de ani spirituali creștinii treceau prin perioada neagră a inchiziției. Peste 208 ani, la 1.600 era ars pe rug Giordano Bruno, fiind învinovățit că vorbește despre universul infinit și susține filozofia panteistă. Nici Nicolaus Copernic, un alt erudit al evului mediu mort în anul 1543, nu a fost în relațiile cele mai bune cu Biserica Catolică. Ca să nu mai vorbim de părintele științelor moderne, Galileo Galilei, care a fost nevoit să se dezică public de teoriile lui Copernic și Giordano Bruno.
Galilei a susținut public teoria, confirmată ulterior, că pământul este rotund și se învârte în jurul soarelui. Biserica l-a constrâns să retracteze afirmațiile riscând în caz contrar să fie ars pe rug. În timpul procesului în fața inchizitorilor, Galilei a retractat teoria sa, dar, în final, a repetat celebrele cuvinte „E pur si muove”. Acum, aceste exagerări și crime ale fanatismului creștin sunt doar istorie. Dar în anul 1392 era de neconceput o altă abordare a relației cu biserica și prin ea cu Dumnezeu. De aici trebuie să pornim în momentul în care vrem să înțelegem fanatismul religios al fundamentaliștilor islamici. Dincolo de lupta pentru petrolul aflat din belșug în lumea arabă sau de teritoriile revendicate de palestinieni Israelului, Jihadul este războiul religios al credincioșilor fanatici în Allah, contra lumii moderne ale cărei valori nu le pot înțelege și accepta. Pentru un creștin ar fi fost de neconceput ca în 1392 sa fie publicate caricaturi sau filme în care Dumnezeu sau Iisus să fie luați în batjocură. Pentru musulmani, libertatea de exprimare a lumii moderne se oprește acolo unde începe credința fanatică în Islam.
