Sare-n ochi.

Cam asta este pe cale să fie Traian Băsescu spre sfârşitul mandatului – nicio diferenţă faţă de şmecheraşul care, intrând într-o cameră plină de femei, strigă „curvo” şi apoi stă să vadă care-ntoarce capu’. Ştiu, unii o să-mi spună că în lupta electorală te baţi cu orice arme şi că doar rezultatul contează. Alţii o să spună că de fapt Băsescu a salvat partidul când l-a aruncat peste bord pe Petre Roman – e drept, şoptindu-i suav: „Petre, eşti cel mai bun!”.
Dar, în 24 de ani ar fi trebuit să învăţăm o lecţie: fără o minimă etică, victoria politică rămâne una personală sau de partid, un palmares în care nevoile sau atitudinile noastre nu se regăsesc. Vorbind despre candidaţi-ofiţeri sub acoperire, preşedintele s-a pus într-o postură ciudată: aceea de afiş electoral – adică exact ce-i reproşa lui Ponta, spre exemplu, cu reducerea CAS ca tertip de luat voturi. Or, dacă într-adevăr eşti preşedintele României, nu spui jumătăţi de adevăr: ai informaţii, le spui public ori ba. Dacă tot ai început cu ambiţiile unor ofiţeri acoperiţi de a ocupa Cotroceniul, eu, contribuabilul, trebuie să ştiu adevărul până la capăt şi nu în funcţie de evoluţia sondajelor de opinie.

Apoi, de ce preşedinte sub acoperire? L-am ascultat pe preşedinte făcându-i praf pe toţi candidaţii – mai puţin pe doamna de Pleşcoi: să spui, spre exemplu, despre Monica Macovei că e necinstită după ce a făcut pentru România ca ministru al Justiţiei, e cel puţin penibil – şi asta o faci în paralel cu omagiile aduse Elenei Udrea, cea care inaugura piscine când guvernul număra fiecare firfirel… Pentru că da, dacă a existat un om care a distrus ideea că e criză şi musai trebuie să muşcăm din iarbă şi să muncim mai mult, ei bine, acel om se numeşte Elena Udrea. (Ca să nu las jumătăţi de adevăruri, Letonia a avut o criză mai spurcată ca a noastră: în 2008 şi 2009, economia s-a contractat cu aproape 25 la sută – scăderea cea mai puternică din lume – în timp ce şomajul s-a triplat (20%). Au strâns toţi din dinţi – de la ministru la portar -, s-au dat peste cap şi n-au acceptat nicio risipă şi nici nu au permis piţipoancelor din politică să-şi etaleze vuittoanele – şi letonii au înţeles că nu e altă cale şi cei care şi-au asumat reforma au recâştigat alegerile cu 61%. Adică dreapta lor s-a salvat prin onestitate. La noi, ce reforma Boc ziua, se ducea pe copcă noaptea, când se adunau ăilalţi miniştri prin cluburi să-i ceară demisia… Şi acuma ne mirăm că oare ce-o avea dreapta noastră de-i ferfeniţă…)

Aşa că Traian Băsescu nu ar trebui să aibă nici cel mai mic motiv să pună electoratul pe jar doar ca să-i deschidă calea unui politician ca Udrea. Mai mult, e pe cale să-şi anuleze toate lucrurile bune în ultimii ani – şi sunt destule, fără îndoială. Dacă într-adevăr există acei ofiţeri acoperiţi, Traian Băsescu trebuie să ducă adevărul până la capăt acum, altfel adevărul ăsta înjumătăţit devine armă a şantajului. Şi nici n-ar trebui să fie fascinat preşedintele de faptul că Elena Udrea e un fel de Băsescu în tinereţe – mai fără scrupule, atent doar la rezultatul electoral şi fără probleme în a călca pe cadavre. Pentru că într-o zi, poate într-o cameră fiind, înconjurat de femei, va întoarce capul zâmbind fericit că partidu-l iubeşte – şi o şoaptă suavă se va auzi: „Traiane, eşti cel mai bun!”…