Sare-n ochi.
Amnistia fiscală pe înțelesul tuturor! Inclusiv al parlamentarilor populiști care se laudă că mi-au băgat mâna în buzunar ca să nu le bage funcționarilor incompetenți. Și nu numai mie mi-au băgat mâna în buzunar, ci și tuturor românilor care muncesc cinstit, corect, plătesc taxe și impozite și nu așteaptă pomeni de la nimeni. Fiecare candidat ar trebui să-și susțină campania electorală din propriul buzunar, nu din cel al contribuabililor. Dacă Ponta vrea voturile bugetarilor și al altor categorii sociale care au beneficiat de amnistia fiscală, ar fi fost bine să le plătească datoriile la stat din bănișorii adunați în pușculița proprie sau primiți zestre de Daciana de la tata Sârbu. Ca să înțeleagă și parlamentarii ce se vor un fel de haiduci moderni, care iau de la statul bogat ca să dea la săraci, voi încerca să traduc cât se poate de simplu, accesibil și pentru un copil de cinci ani. Deci și la nivelul intelectual al parlamentarilor, cum e treaba cu amnistia fiscală. Un funcționar, fie el simplu angajat la stat sau primar, a dispus efectuarea ilegală a unor plăți către diverse categorii sociale, funcționari, profesori, pensionari etc. Plățile au fost făcute din bugetul public.
Adică din banii pe care fiecare contribuabil îi plătește statului ori administrației publice locale sub formă de taxe și impozite. Toți cetățenii statului ar trebui să beneficieze de banii adunați în bugetele locale sau cel de stat, prin îmbunătățirea serviciilor oferite de instituțiile publice, prin creșterea confortului vieții, asigurarea salariilor bugetarilor și a pensiilor etc. La un moment dat, Curtea de Conturi constată că anumite persoane au primit ilegal, deci necuvenit, o sumă mai mare sau mai mică de bani. Există în această situație două posibilități. Parlamentarii au găsit-o pe a treia și cea mai proastă. O primă variantă ar fi fost ca sumele primite necuvenit să fie returnate de către beneficiari. Ar fi ca și cum cineva vede în fața lui o persoană care pierde un portofel doldora de bani pe stradă și în loc să il înapoieze, îl păstrează. Apoi statul vine și îi returnează păgubitului banii pierduți. Probabil că parlamentarii care se laudă cu isprava amnistiei, nu ar înapoia nici în ruptul capului portofelul. A doua variantă ar fi fost tragerea la răspundere a funcționarului care a greșit și imputarea acestuia a sumelor plătite ilegal. Dacă tot plâng de mila săracilor care au primit niște bani necuveniți, era un gest drept ca cei care au aprobat plățile ilegale să fie trași la răspundere, iar paguba pricinuită bugetului public să fie acoperită de la aceștia. Nici aici socoteala nu iese prea bine pentru parlamentarii puterii. În cea mai mare parte, funcționarii sau edilii care au greșit sunt angrenați politic fiind membri, de multe ori influenți ai partidului de guvernământ susținut de majoritatea parlamentară care a votat amnistia. Culmea demagogiei este că parlamentarii arcului guvernamental se și laudă cu un act de injustiție socială, ca și cum ar fi făcut o faptă demnă de admirație. Și pot să facă asta într-o țară în care populația nu are conștiința banului public. Nu le cere socoteală guvernanților cum cheltuiesc fondurile adunate din taxe și impozite, dându-le posibilitatea să-și arate mărinimia și generozitatea pe banii noștri ai tuturor.
