Sare-n ochi.
Hunedoara este unul dintre orașele reprezentative pentru o țară din lumea a treia. O istorie bogată, economie în ruine, probleme grave de mediu și o populație împărțită în două: șmenari îmbogățiți și săraci lipiți. Cei câțiva oameni de afaceri care încearcă să lucreze corect în municipiul de pe Cerna reprezintă excepțiile unei economii locale bazate pe furt sau trafic de fier vechi, iar mai nou „magneții” și-au extins afacerile spre zona minereurilor neferoase. Hunedoara este orașul extremelor, al cocioabelor aruncate aiurea lângă unul dintre cele mai frumoase castele medievale, la „umbra” căruia au răsărit multe case țigănești cu turnulețe. Fosta cetate a oțelului este orașul ruinelor fără sfârșit, a căruțelor trase de cai costelivi, care se intersectează pe drumurile urbei cu limuzine luxoase sau bolizi de zeci de mii de euro. Hunedoara este, probabil, orașul cu cea mai mare infracționalitate economică nepedepsită. În orașul Corvinilor, infractorii trăiesc într-o simbioză perfectă cu oamenii legii. Altfel ar fi greu de explicat cum de nu-i întreabă nimeni cum își pot permite un trai opulent din afaceri falimentare, sau mulți dintre ei din nimic. În 25 de ani, în Hunedoara s-au acumulat averi fabuloase. Averi care în lumea civilizată nu s-ar fi putut acumula în două sau trei generații. Și paradoxal, pe măsură ce averile unor personaje dubioase creșteau, oamenii de rând sărăceau. Blocurile deveneau tot mai mult niște ruine, oamenii din ce în ce mai triști.
În aceste condiții este lesne de înțeles de ce în Hunedoara nu se înghesuie investitorii serioși. Economia este sufocată de persoane dubioase. Apele tulburi ale Hunedoarei au atras și investitori pe măsura celor autohtoni. Capitalul străin este slab reprezentat, iar cel autohton vine în mare parte din zona gri a economiei, pentru ca odată intrat în Hunedoara, să intre definitiv în cea neagră. Halda de zgură a fost multă vreme un adevărat El Dorado pentru traficanții de fier vechi, făcând cu ochiul numeroșilor afaceriști din zona politică. Până și celebrul Gruia Stoica, implicat în scandaluri legate de privatizarea CFR Marfă și altele cu conotații penale, a stăpânit pentru multă vreme o parte importantă a traficului de fier vechi din Hunedoara.
Pe celălalt mal al prăpastiei sociale stau foștii siderurgiști. Oameni cinstiți și cu frică de Dumnezeu. Oameni care se bucură pentru câțiva bani aruncați în scârbă din viteza bolizilor. Oamenii ăștia nu mai știu să se bucure, nu mai cunosc întristarea. Trăiesc ca niște efemeride, fiecare zi ca fiind ultima. Pe ei nu-i mai interesează nici dacă bogații le servesc câte o porție de otravă, nici dacă pruncii lor se joacă prin praf infestat sau dacă bărbații pun pe masă pești plini cu plumb prinși pe Cerna, un râu din ce în ce mai otrăvit.
În Hunedoara economia nu aduce bunăstare, așa cum ar trebui să se întâmple în mod normal. Mare parte a economiei Hunedoarei se bazează pe tunuri, date în disprețul legii, al naturii și al oamenilor. Investițiile în loc să aducă prosperitatea, duc câte o mașină mai scumpă și o amantă mai bine întreținută pentru cei puțini, poluare, boli și o pâine amară pe masă celor mulți. Hunedoara nu a ieșit încă din lumea a treia.
